Viticultura românească: Vinurile la masa de Crăciun și de Revelion

Sfânta sărbătoare a Crăciunului este primul praznic împărătesc cu dată fixă, ea marcând nașterea Domnului Iisus Hristos, și este sărbătorită de către creștinii din lumea întreagă la 25 decembrie. Pe meleagurile românești, în jurul mesei din ziua de Crăciun se așează, de obicei, toți ai casei, aceasta fiind, în mod tradițional, o sărbătoare ce se petrece în familie. Gospodinele încep cu câteva zile mai devreme pregătirile pentru ca masa să fie îmbelșugată, de pe aceasta neputând lipsi aperitive precum toba, caltaboșul, sângeretele sau șoriciul, dar nici sărmăluțele, friptura de porc sau cozonacii pufoși.

Și cum calitățile gustative ale acestor preparate sunt potențate de un vin corect ales, tocmai de această armonizare a vinurilor cu mâncarea depinde în mare măsură reușita mesei. Specialiștii recomandă alegerea vinului în funcție de meniul pregătit pentru masa de Crăciun. Mâncarea tradițională de Crăciun are la bază carnea de porc, ea fiind mai grasă și sățioasă, iar un vin potrivit ar trebui să ajute la procesarea și la absorbția grăsimilor, dar nu în ultimul rând să completeze aromele acestor bucate.

În mod obișnuit, la o masă se beau între unu și trei tipuri de vin, în funcție de preferințele consumatorilor, de posibilități și de caracterul mesei, dacă aceasta se servește în familie, între prieteni, este o masă festivă, o masă tradițională etc., potrivit prof. dr. Liviu Dejeu, în cartea ”Vinul și sănătatea”. Mâncărurile se servesc și ele într-o ordine anume, respectându-se o anumită gradare a gusturilor: felurile de mâncare sărate le preced pe cele dulci, cele foarte condimentate nu se servesc la începutul mesei, ci ceva mai târziu etc. În mod similar, vinurile respectă și ele anumite reguli: vinurile tinere se servesc înaintea celor vechi, cele ușoare înaintea celor mai corpolente; cele reci înaintea celor aduse la temperatura camerei; cele seci se servesc întotdeauna înaintea celor demiseci, demidulci și dulci; vinurile albe seci, înaintea celor roșii; iar cele roșii înaintea celor albe dulci. Respectarea acestor reguli generale se bazează pe principiul că „un vin pe care îl bem nu trebuie să ne facă să-l regretăm pe cel pe care l-am băut anterior”.

La noi, se păstrează obiceiul ca înainte de masă să se servească ca aperitiv o băutură spirtoasă, în special tradiționala țuică, „băutură eminamente națională”, după cum o numea epigramistul Păstorel Teodoreanu, dar specialiștii consideră că acest tip de băutură este prea „agresiv” atât pentru bolta palatină, cât mai ales pentru organele implicate în metabolizarea alcoolului, prin urmare, se recomandă ca, în așteptarea mesei, să se servească un vin spumant sec, care să deschidă pofta de mâncare. (Integral pe AGERPRES)

You might also like More from author

Comments are closed.