VIAŢA BATE FILMUL: Şase poveşti uimitoare despre animale – FOTO

O poveste emoţionantă cu animale, transpusă pe peliculă, îi poate influenţa atât pe copii, cât şi pe adulţi. Filmele despre animale rătăcite care îşi caută drumul spre casă sunt preferatele copiilor de toate vârstele şi pot reprezenta succese de box-office. Însă, de multe ori, realitatea depăşeşte cu mult scenariile producţiilor Disney sau Pixar.

 

Site-ul Cracked.com face un top al celor mai incredibile şase poveşti reale despre animale care au reuşit să revină acasă, după ce s-au rătăcit, chiar dacă au avut nevoie de luni sau ani pentru a face asta.

 

1. Uimitoarea călătorie a lui Bobbie – „Câinele minune”. Imaginaţi-vă că sunteţi câine şi mâine vă treziţi singur, flămând, la 4.100 kilometri de casă. Singura opţiune pe care o ai este să încerci să te întorci acasă. Şi exact asta a făcut şi Bobbie – Câinele minune, un erou al statului Oregon, care a devenit unul dintrei cei mai faimoşi câini din istorie în urma unei călătorii incredibile, demnă de un film Disney.

Pe data de 2 februarie 1924, câinele în vârstă de doi ani a apărut la uşa stăpânilor săi, familia Brazier. Ceea ce i-a uimit pe aceştia a fost faptul că Bobbie a reuşit să se întoarcă acasă, deşi în urmă cu şase luni el fusese pierdut în timpul unei călătorii în statul Indiana, respectiv la 4.100 kilometri de Oregon. Dacă la început autorităţile nu au crezut povestea, în urma cercetărilor făcute, câinele a fost declarat erou şi a devenit o legendă, pentru că a reuşit să parcurgă singur această distanţă. Bobbie a devenit un erou, fiind vizitat de peste 40.000 de persoane, primind cheile mai multor oraşe, medalii şi chiar şi un rol într-un film mut.

2. Shane, câinele Akita care a învins un tsunami. În Japonia animalele de casă sunt extrem de iubite. Pe 11 martie 2011, când a avut loc cutremurul din sud-vestul ţării, mulţi japonezi au fost nevoiţi să fugă din calea valurilor seismice şi să-şi lase în urmă pisicile şi câinii. Însă, a existat un câine care nu a dorit să se predea în faţa valurilor de peste 30 de metri şi a plecat să-şi caute stăpânul.

Shane, un câine din rasa Akita Inu, era cel mai bun companion al domnului Kamata, care avea rolul de a avertiza populaţia atunci când urma să aibă loc un tsunami. Bărbatul a încercat atunci să ajungă acasă şi să-şi salveze câinele, însă nu a putut din cauza unor valuri puternice. Kamata s-a îndreptat spre un centru pentru sinistraţi, fiind convins că Shane a pierit.

Însă, lucrurile nu stăteau chiar aşa. Simţind că stăpânul său este în pericol, Shane s-a aruncat în apele aduse de ocean şi, deşi acestea erau pline de deşeuri purtate de valuri, el a reuşit după câteva ore în care a înnotat continuu să ajungă la acelaşi centru pentru sinistraţi la care se adăpostise stăpânul său. Câinele era plin de tăieturi şi lovituri, însă în urma îngrijirilor oferite el a fost salvat.

3. Ţestoasa Lucy, care s-a întors acasă după patru ani. Dacă îţi doreşti să cumperi de la magazinul de specialitate un animal de companie care să nu fugă, cu siguranţă că te vei gândi la o broască ţestoasă. Totuşi, ar trebui să te gândeşti mai bine. Lucy, o ţestoasă de deşert, care cântărea aproximativ 12 kilograme, a reuşit să fugă din grădina familiei Wellington, din Brentwood (New Hampshire), în octombrie 2006. Stăpânii au căutat-o peste tot, însă fără succes.

În ciuda faptului că avea o greutate semnificativă şi era agilă precum un cetăţean care iese dintr-un bar dimineaţa, Lucy a reuşit să supravieţuiască timp de patru ani în mediul din New Hampshire. Stâpânii spun că, atunci când este secetă, ţestoasele de deşert îşi construiesc gropi în care pot să stea chiar şi un an până când plouă. Cel mai probabil, Lucy şi-a construit o astfel de gaură pentru a se adăposti de frigul iernii, iar după patru ani a fost găsită de un vecin al familiei Wellington, aflat la aproximativ 2 kilometri distanţă.

4. Sophie, câinele care a supravieţuit patru luni pe o insulă pustie. În noiembrie 2009, Jane şi Dave Griffith şi-au luat câinele – Sophie Tucker – într-o călătorie cu iahtul în jurul insulelor Whitsunday de pe coasta australiană. Sophie a căzut peste bord, iar după câteva ore de căutări stăpânii au renunţat, fiind convinşi că animalul lor de companie s-a înecat sau a fost mâncat de rechini. Însă, Sophie a supravieţuit după ce a înotat cinci mile nautice, ajungând pe o insulă pustie.

Acolo, câinele a supravieţuit timp de patru luni, fiind găsit în final de garda de coastă. Deşi părea sălbăticit, în momentul în care a auzit vocile stăpânilor săi, Sophie s-a transformat în animalul de companie pe care acesta îl ştiau.

5. Yosuke, papagalul care s-a întors acasă după ce a spus oamenilor care este adresa sa. Se ştie că papagalii sunt fiinţe inteligente. Familia Nakamura, din Japonia, a descoperit dezavantajele pe care le ai atunci când încerci să ţii un geniu în spatele gratiilor, după ce papagalul lor Yosuke, din specia African Grey, a reuşit să scape din colivie. Spre deosebire de un câine, atunci când o pasăre zboară, este puţin probabil ca ea să revină acasă.

Şi totuşi, Yosuke a reuşit. După ce a făcut un tur al Japoniei, papagalul a ajuns în mâinile unor îngrijitori de animale, care, din motive necunoscute, l-au predat poliţiei. Pentru că la secţia de poliţie, papagalul „a refuzat să vorbească”, poliţiştii s-au hotărât să-l dea în grija unor medici veterinari. La scurt timp după ce a ajuns la clinică, Yosuke a devenit foarte vorbăreţ. Se pare că pasărea îi amuza pe veterinari, cântându-le melodii pentru copii. După câteva zile, Yosuke a făcut o pauză lungă şi a spus: „Sunt domnul Yosuke Nakamura” şi a înşirat adresa exactă a stăpânului său, ştiind chiar şi numărul străzii. Spre surprinderea veterinarilor, adresa era reală, iar Yosuke s-a putut întâlni din nou cu Nakamura.

 

6. Dixie, pisica ce s-a întors acasă după nouă ani. Dixie trăise deja o viaţă plină până în 1999, când a împlinit 6 ani. Dixie era o pisică liniştită, care stătea toată ziua şi se uita la copiii vecinilor, până când a dispărut în mod inexplicabil. După luni de la dispariţie, stăpâna pisicii a acceptat faptul că animalul a murit. Bineînţeles că doamna Gilly Delaney s-a bucurat atunci când într-o zi a primit un telefon că pisica a fost găsită. Frumos final, nu? Extraordinar este că pisica a fost găsită după nouă ani.

You might also like More from author

Comments are closed.