Tot ce trebuie să știi despre alimentația corectă a bovinelor

vacikkmmssNorma de hrană reprezintă cantitatea de substanţe nutritive (energie, proteină, aminoacizi, Ca, P, vitamine, microelemente etc.) necesare unui animal timp de 24 h.

În funcţie de producţia principală, hrana se normează pentru animalele de : reproducţie, creştere, lapte, carne, lână şi ouă.

Prin raţia de hrană se înţelege cantitatea de nutreţuri administrată unui animal timp de 24 ore, în care trebuie să se asigure integral, cantitativ şi calitativ, cerinţele prevăzute de normă.

Raţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii :

  1. să fie completă;
  2. să fie echilibrată;
  3. să fie săţioasă;
  4. să fie gustoasă;
  5. să fie sănătoasă;
  6. să fie economică.

Cerinţele de energie

Necesarul de energie pentru întreţinerea funcţiilor vitale reprezintă 35-65% din raţia zilnică, în funcţie de specie şi producţie.

Necesarul de energie este mai redus la ovine şi mai ridicat la cabaline. La bovine cerinţele sunt mai mari cu 20-30% comparativ cu cele pentru ovine.

Rasele uşoare au metabolismul bazal mai intens decât rasele grele.

Tineretul animal are un metabolism bazal mai intens decât animalele adulte.

La masculi necesarul energetic este mai mare decât la femele, iar la animalele castrate metabolismul bazal este mai redus decât la cele necastrate.

Cerinţele de proteină

Animalele nu pot să trăiască fără cantităţi minime de proteină chiar dacă primesc în hrană din abundenţă celelalte substanţe.

Cerinţele pentru reproducătorii masculi

Supraalimentaţia energetică a masculilor este mult mai dăunătoare funcţiei de reproducţie decât o subalimentaţie moderată.

Dacă subalimentaţia este de scurtă durată şi tineretul dispune de rezerve corespunzătoare de compensaţie, după revenirea la hrănirea normală sau abundentă animalele pot recupera pierderile prin creşterea apetitului şi prin imbunătăţirea coeficienţilor de utilizare a substanţelor nutritive.

Un nivel energetic ridicat folosit înainte de sacrificare determină creşterea proporţiei de grăsime în carcasă.

Grăsimea de tip oleic specifică porumbului, ovăzului, şrotului de floarea soarelui imprimă grăsimii animale o consistenţă redusă. Secara, orzul, cartofii, leguminoasele verzi sau sub formă de fân produc grăsime cu o consistenţă ridicată. Borhoturile influenţează negativ calitatea şi conservabilitatea cărnii. Făinurile animale imprimă gust şi miros specific cărnii.

Cerinţe pentru creştere şi îngrăşare

Necesarul de substanţe nutritive este determinat de sporul de creştere realizat.

În primele săptămâni de viaţă sporul în greutate conţine peste 70% apă. Odată cu înaintarea în vârstă, se reduce treptat proporţia de apă, proteină şi substanţe minerale şi va creşte proporţia de grăsime.

 

Nutreţurile suculente administrate în hrană au efect stimulator asupra producţiei de lapte.

Nutreţurile ca masa verde, seminţele de oleaginoase, uruiala de porumb reduc consistenţa grăsimii, în timp ce fibroasele, uruielile de orz, grâu, boabele de leguminoase şi rădăcinoasele fac să crească consistenţa.

Cerinţele pentru producţia de lapte

Laptele colostral este mai bogat în proteină, grăsimi, substanţe minerale, enzime şi anticorpi dar mai sărac în lactoză comparativ cu laptele propriu-zis.

 

 Cerinţele de apă la animale

Cerinţele de apă sunt influenţate de un complex de factori :

  1. cantitatea de substanţă uscată ingerată ;
  2. structura raţiilor ;
  3. conţinutul în NaCl.

Temperatura ridicată a mediului ambiant determină creşterea consumului de apă peste valorile normale. Creşterea cea mai mare se înregistrează la păsări.

O vacă în lactaţie care produce 30 l lapte/zi bea 100 l apă/zi.

Temperatura apei nu trebuie să fie sub 9-10 grade celsius. Din acest punct de vedere cele mai pretenţioase sunt porcinele şi păsările, şi cele mai puţin pretenţioase sunt ovinele.

Alimentaţia taurinelor

Capacitatea şi compartimentarea tubului digestiv la taurine permite prelucrarea digestivă a unor cantităţi mari de nutreţuri voluminoase cu un conţinut ridicat de celuloză.

Avantajele proceselor rumenale :

  1. a)valorificarea eficientă a nutreţurilor celulozice ;
  2. b)convertirea proteinei mai puţin valoroase din nutreţuri şi a substanţelor azotate neproteice, în proteină cu o valoare biologică ridicată ;
  3. c)sinteza vitaminelor din complexul B, C şi K ;
  4. d)posibilitatea protozoarelor de a-şi forma rezerve corporale de amidon.

Dezavantaje :

  1. a)scindarea amidonului în rumen nu este avantajoasă, deoarece o parte din energia acestuia se pierde sub formă de metan, eliminat prin eructaţie şi căldură de fermentaţie ;
  2. b)scindarea şi metabolizarea proteinelor cu valoare biologică ridicată la nivelul rumenului este dezavantajoasă din punct de vedere cantitativ.

Excesul de concentrate în alimentaţia vacilor poate conduce la îngrăşarea lor, având şi un efect negativ asupra stării de sănătate, potrivit agricultura-sustenabila.blogspot.com. (Integral pe paginadeagricultura.ro)

You might also like More from author

Comments are closed.