Selecția taurilor de reproducție

Principalul mijloc în ameliorarea taurinelor în condițiile actuale îl constituie exercitarea presiunii de selecție prin intermediul taurilor folosiți în rețeaua de însămânțări artificiale. Se știe că masculul, prin fiii și fiicele sale, are o pondere mult mai mare asupra progresului genetic al rasei, ajungând până la 70%, restul revenind femelei. De aici rezultă un fapt deosebit de important pentru ameliorare și anume, necesitatea producerii dirijate a generațiilor de tăurași, selecția acestora pentru a depista pe cei cu valoare genotopică ridicată, care sunt în mod sigur amelioratori și folosirea lor intensă la însămânțările artificiale.

Problema care se pune este cum se poate cunoaște, cum se poate aprecia valoarea genotopică a taurului. Până în prezent, nu se poate aprecia direct valoarea genotopică a unui animal, ci indirect, datorită faptului că acesta se reflectă într-o anumită măsură fenotip. Fenotipul propriu al unui taur nu indică însă legatura cu producția principală care se urmărește la această specie; de aceea, indicații valoroase asupra valorii genotipice a unui taur dau ascendenții și rudele colaterale.

La însămânțările artificiale trebuie să se folosească numai acei tauri care au fost apreciați ca valoroși după descendenții pe care i-au dat, acesta fiind criteriul de bază care permite folosirea unui taur la însămânțările artificiale. Selecția taurilor care vor fi utilizați în rețeaua de însămânțări artificiale se va face în mai multe etape, și anume:

Prima etapa începe la naștere și se încheie la vârsta de de 30 de zile. Tăurași născuți din împerecheri nominalizate (din vaci valoroase care au fost selecționate ca mame de tauri și din tați de mare valoare), deci valoroși după ascendenții și rudele colaterale, sunt examinați în privința exteriorului, dezvoltării corporale și stării de sănătate. Se elimină toți tăurașii care prezintă defecte de conformație, necorespunzător dezvoltați. Se elimină de asemenea și tăurașii a căror origine nu este confirmată de testul fenogrupului sanguin.

În Etapa a doua, de la 1 la 15 luni, se selecționează tăurașii care au rămas de la aprecierea anterioară, după fenotipul propriu, stabilit pe baza performanțelor realizate în direcția producției de carne, aptitudinilor de reproducție, după conformație și constituție. Tăurașii care au fost considerați corespunzători la vârsta de 1 lună, cazați în boxe individuale, sunt hrăniți cu rații standard, care să favorizeze procesul de creștere și să evite, pe cât posibil, îngrășarea. Se înregistrează consumul zilnic, se fac cântăriri lunare până la 12 luni, când operațiunea se încheie. Se determină dezvoltarea corporală, sporul mediu zilnic realizat de fiecare tăuraș și consumul pentru 1 kg spor. Se elimină cei necorespunzatori în privința însușirilor de creștere.

Etapa a treia este cea mai importantă și constă în selecția tăurașilor după testul descendenței. Tăurașii reținuți la testul performanțelor proprii sunt folosiți în continuare la reproducție, pentru obținerea a 200 gestații. Însămânțările se fac în efective de rasă curată, într-o perioadă scurtă de timp, pentru gruparea strânsă a fătărilor. În urma acestor însămânțări se obține un efectiv suficient de descendenți necesar pentru stabilirea valorii de ameliorare a taurilor atât în direcția producției de carne, cât și de lapte.(Integral pe www.gazetadeagricultura.info)

You might also like More from author

Comments are closed.