Seceta ne arde buzunarele şi usucă PIB-ul

Prețuri mai mari la alimente, electricitate mai scumpă, creștere economică pusă sub semnul întrebării. Consecințele lipsei de precipitații se vor vedea mai bine la toamnă, iar problemele se pot acutiza în anii viitori.

 

«A plouat de două ori în două luni și jumătate. Porumbul n-are nici măcar un metru, iar recolta de grâu a fost cam cu o treime mai mică decât anul trecut. Nu știu exact cât vom pierde, dar probabil pe undeva pe la două sute de milioane», spune, sec, nea Ilie, administratorul unei mici asociații agricole din Giurgiu. Situația e gravă în multe zone. „Cele mai afectate sunt Iași, Vaslui, Galați, Brăila, Tulcea și Mehedinți, iar cele mai mari pagube sunt la porumb. Sunt locuri unde pierderile sunt de 30%-40%, dar și altele unde acestea merg până la 100% – nici pentru furaje nu poate fi folosit“, explică Laurențiu Baciu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR). Șeful LAPAR spune că, în ultimele două decenii, s-a tot discutat despre irigații, dar nu s-a făcut nimic. „În loc să ia măsuri pentru limitarea efectelor secetei, ministrul agriculturii se ocupă de influențarea alegerilor pentru Comitetul Național de Inițiativă pentru Camerele Agricole“, reclamă acesta.

Braț la braț cu numeroasele recolte calamitate vin scumpirile. Potrivit Ministerului Agriculturii, dacă la începutul lui august 2011 grâul se vindea cu 650-700 de lei pe tonă, acum se tranzacționează cu 900-1.100 de lei tona. Adică mai scump cu până la 70% decât acum un an. „La efectele secetei, care e mai severă decât în alți ani și afectează o bună parte din planetă, se adaugă devalorizarea leului. Așa că, dacă luăm în calcul și creșterile de prețuri la energie ori carburanți, ne putem aștepta la o scumpire semnificativă a produselor de panificație“, spune Elena Ionete, director executiv al Asociației Naționale a Industriilor de Morărit și Panificație (ANAMOB).

Apa, tot mai rară

Nu în ultimul rând, scăderea pro­ducției agricole va avea un impact direct asupra PIB. Chiar dacă are o pondere de doar 6%, agricultura ne-ar putea strica planurile de creștere economică, mai ales având în vedere că evoluția ei va fi comparată cu cea din 2011, an cu recolte-record. Sunt unii fermieri care cred că avem de-a face doar cu un accident și că vor urma câțiva ani buni, care vor șterge pierderile din 2012. Experții din cadrul Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) spun, însă, că ar trebui să ne așteptăm la o reducere continuă a cantității de precipitații în sudul și sud-estul continetului. Astfel, dacă în nord acestea ar urma să crească cu 5%-15% până în 2020 și cu 9%-20% până în 2070, în restul Europei ploile și ninsorile vor fi chiar și cu 23% mai scăzute în următorul deceniu și cu până la 36% mai reduse cantitativ până în 2070.

Conform hărților desenate de spe­cialiștii în meteorologie și hidrologie, România se va afla în grupul statelor mediu afectate, cele mai lovite de scăderea resurselor urmând a fi Spania și regiuni din Turcia, Italia sau Caucaz. Experții cred că reducerea nu va fi uniformă: va fi mai greu perceptibilă iarna și mai accentuată în sezonul cald. La ce ar putea duce confirmarea acestor scenarii? „Este posibil ca, din cauza schimbărilor climatice și a cererii crescute de apă, zonele afectate de fenomenul de «severe water stress», respectiv cele în care consumul de apă depășește 40% din resursele disponibile aproape se va dubla până în 2070 și va duce la o competiție crescută pentru apă“, se arată într-un raport al IPCC din 2007.

În prezent, doar 1,7% din populația României locuiește în arii cu potențiale probleme în alimentarea cu apă, față de 72% din spanioli, 58%, la greci, 54%, la portughezi ori 46%, la bulgari. Însă dacă fenomenul se va accentua, ne-am putea trezi că apele Dunării (fluviu care furnizează 85% din apa necesară irigațiilor, 40% din producția de energie hidro și este esențial pentru reactoarele de la Cernavodă) vor fi „confiscate“ de țările din amonte. În istorie, astfel de dispute au dus până la conflicte armate (cum a fost războiul din 1964-1967, izbucnit din cauza neînțelegerilor privind modul de împărțire a apelor Iordanului între Israel, Iordania și Siria), aminteşte economistul Daniel Dăianu. În opinia sa, astfel de conflicte pot apărea şi în viitor, în condiţiile în care apa devine o resursă tot mai costisitoare, pe măsură ce activităţile economice cresc în mai multe ţări, punând presiune pe resursele de apă. Pentru noi, importantă e situaţia Dunării. „Ţările din amonte au un control mai mare asupra debitelor fluviilor. Când scade debitul Dunării, evident că ne interesează de unde provine scăderea. Strategia Dunării ar trebui să implice un proiect european mai amplu“, spune Dăianu. Potrivit afirmaţiilor sale, chiar dacă situaţia accesului la apă nu este dramatică în România, „necazul nostru este că ne batem joc de resursele de apă, la fel cum utilizăm ineficient şi energia“.

Energie mai scumpă

În prezent, resursele de apă ale României sunt controlate de stat, prin Apele Române (care are în grijă 79.000 km de cursuri de apă, 270 de lacuri de acumulare și circa 300.000 de hectare de terenuri umede), Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF – administrează peste 10.000 de canale de irigații, peste 26.000 km de conducte de irigații și 2.700 de stații de pompare, ce pot furniza apă pentru aproape trei milioane de hectare de terenuri agricole) și Hidroelectrica. Felul în care aceste instituţii gestionează resursele a fost criticat adesea, dacă e să amintim doar contractele cu „băieţii deştepţi“, de genul celor încheiate de Hidroelectrica cu firma Grivco a lui Dan Voiculescu sau cu alte companii de la care cumpăra scump sau vindea ieftin energie, ori scandalul ecologic legat de proiectele de microcentrale avizate de Apele Române.


Seceta a agravat problemele. În octombrie 2011, din cauza nivelului minim de apă din lacurile de acumulare și a debitului scăzut al Dunării, Hidroelectrica a redus cantitățile de electricitate livrate în sistem și a activat clauza de forță majoră. Dacă în septembrie 2011 energia hidro a reprezentat 21% din producția totală a României, în următoarele patru luni ponderea acesteia a variat între 13,6% și 15,4%. Noroc cu iarna bogată în precipitații, care a ridicat producția de electricitate hidro la 40% în mai 2012. După nici un an, în august 2012, compania a luat o decizie similară. Seceta a redus din nou cantitățile de apă din lacuri, iar Hidroelectrica și-a anunțat din nou partenerii că le va livra cu peste 30% mai puțină energie, invocând forța majoră. Astfel, deși avea programată o producție de circa 1.100 Gwh pentru această lună, societatea va furniza doar 700 Gwh, cea mai mică producție lunară de la înființare. Cum obligațiile contractuale pentru august totalizează 926 Gwh, rezultă că toți clienții (inclusiv consumatorii casnici) va trebui să-și asigure, în august, diferența de 226 Gwh din alte surse (cel mai probabil la un preț mai ridicat).

Unii pierd, alții câștigă

Asta înseamnă, desigur, că alți producători de energie (cel mai probabil din rândul celor care utilizează combustibili solizi ori gazoși, ei putându-se adapta la piață mai repede decât Nuclearelectrica) se vor trezi cu un plus neașteptat de comenzi.

Lista celor care vor câștiga de pe urma secetei include şi producătorii agricoli care au avut acces la sistemele de irigații. „În zonele în care a fost asigurat necesarul de apă, recoltele sunt normale, dacă nu chiar peste medie“, spune Laurențiu Baciu. Iar grâul şi porumbul se vând anul acesta la prețuri mult mai mari decât în 2011. Şi instituţia de la care fermierii au cumpărat apa necesară – Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) – poate fi mulțumită de încasări. Potrivit unor surse din cadrul instituției, sunt contractate în prezent servicii de irigare pentru 258.000 de hectare, față de 195.000 de hectare la debutul sezonului. Totuși, sistemul administrat de ANIF poate iriga circa trei milioane de hectare, iar utilizarea lui la mai puțin de 10% din capacitatea maximă e cauzată, spun fermierii, de prețurile mari.

Şi importatorii de produse agricole  pot avea, peste câteva luni, conturile pline. Cu o cerere internă relativ constantă și o producție sub așteptări, vom importa o bună parte din alimentele necesare, la prețuri mai mari. Nu la fel de bine merg lucrurile printre fabricanții și distribuitorii de sisteme de irigații. „Seceta nu a făcut să crească cererea pe acest segment. Oamenii au cârpit ce aveau deja. Și asta pentru că ea a venit după 2011, un an agricol foarte bun, care însă a scăzut foarte mult prețurile, astfel încât fermierii nu au avut încasări prea mari și, astfel, nu au mai avut resurse pentru investiții“, explică Francisc Pusok, managerul companiei Hidrotechnika. El arată că mulți producători agricoli au avut de suferit în urma căderilor mari de zăpadă din iarna trecută, iar ploile din luna mai au calamitat multe culturi. „Așa că seceta din vară nu a făcut decât să pună capac la toate astea și, cel mai probabil, va duce la falimentul multor exploatații agricole“, crede el.

Dacă previziunile climatologilor se vor confirma, nu peste prea multă vreme sistemele de irigații vor deveni obligatorii, indiferent că e vorba de ferma unui latifundiar sau de grădina din spatele casei. Problema este dacă vom avea apa necesară pentru a uda peste zece milioane de hectare.
 
23% Cu atât ar putea scădea precipitațiile în următorul deceniu în regiunile din sudul și sud-estul Europei.

You might also like More from author

Comments are closed.