Seceta a topit speranţele ţăranilor. "În două săptămâni murim de foame!"

Sunt şi oameni cărora nu le pasă acum de politică şi de referendum. În timp ce guvernanţii se dau de ceasul morţii cu votul de duminică, agricultorii ne anunţă că în două săptămâni o să murim de foame. E grav. E secetă şi nu mai putem face nimic.

 

În Smeeni, judeţul Buzău, pe lângă caniculă, secetă şi un cod galben, a venit, de câteva zile, şi un vânt puternic şi fierbinte. Asta le mai trebuia agricultorilor, după ce luni la rând n-au văzut strop de ploaie în Bărăgan! Să le culce la pământ şi vrejurile astea uscate, ca nici combinele să nu le mai poată culege.

Inginerul Gabriel Buga, cel care se ocupă de o asociaţie de agricultori din comună, e atât de pesimist, că abia îi vine să privească câmpul, peste care poţi spune că au trecut dinozaurii şi tălpile lor greoaie au crăpat lanurile.

 

Pământul pârâie precum coaja unui pepene copt şi nimeni n-are speranţa va ploua în următoarele zile. Sunt decisive pentru culturi, spune Gabriel Buga. Ar mai păstra frunza verde cât să recuperezi cel mult jumătate din porumbul semănat şi tot cam atât din floarea soarelui.

Inginerul, care are în grijă 2.500 de hectare cultivate, spune că în Bărăgan n-a mai plouat serios din aprilie. Acum o lună a mai fost un sfert de oră de ploaie, care, în câmp, abia a trecut de frunze şi a ajuns la rădăcină.

„A fost secetă şi astă toamnă, pământul n-a avut apă. Apoi au venit zăpezile. S-a făcut un strat de polei care n-a lăsat pământul să respire. În primăvară a plouat, am tras speranţe că o să fie un an bun. Culturile ar fi avut resurse să ajungă la talia normală, dar căldura a luat toată apa”, povesteşte Buga.

Stă la marginea unui lan de porumb. Tulpina nu-i mai sus de talie. Ar fi trebuit să-i treacă bine de cap, dacă ploua. „Am impresia că n-o să avem deloc mămăligă”, spune inginerul.

Smulge un ştiulete şi-l desface. E verzuliu, mare cât o palmă şi n-are nici măcar boabe. E clar. Anul ăsta, porumbul e compromis. S-a dat din nou cod galben de caniculă, aşa că, până săptămâna viitoare, agricultorii şi-au luat adio de la ploaie. Tulpinile se usucă de la rădăcină. Din loc în loc, unde planta a trecut de un metru, sunt pâlcuri de frunze verzi. În rest, e pârjol.

„Aşa ar fi trebuit să arate planta la sfârşitul lunii august. Şi nici nu s-a terminat iulie”, zice inginerul. Nici cu grâul n-a fost tocmai bine. Dacă anul trecut au recoltat 4.500 de kilograme la hectar, anul acesta au scos 2.500.

Se simte şi la preţ. De la 65 de bani kilul în 2011, acum l-au vândut cu 1,1 lei. „Să vedeţi scumpiri la toamnă la pâine şi la ulei! Anul ăsta toate au fost scumpe, mai puţin cartoful. Ăla s-a făcut. A fost bine”.

Agricultorii care au pus floarea soarelui plâng şi ei în pumni. S-a uscat de sus până jos şi, fără tulpină hidratată, floarea a lăsat capul în pământ. E cât un pumn şi are sămânţa seacă.

Gabriel Buga smulge o frunză uscată şi o face praf între palme. Vântul îi ridică rotocoale de praf desupra capului şi seceră tulpinile de la marginea terenurilor. Inginerul găseşte motiv să fie un pic mai optimist: aşa-i la ei în Bărăgan.

„A fost secetă şi astă toamnă. Apoi au venit zăpezile. Poleiul n-a lăsat pământul să respire.”
GABRIEL BUGA, inginer

În Bărăgan, culturile de porumb sunt compromise. Planta n-are mai mult de 50-60 de centimetri.

60 de grade în solarii şi fântâni fără apă

Ionuţ Sultana are 23 de ani şi de la 18 la 20 a lucrat în Italia, în agricultură. A prins un pic de meserie şi-a venit acasă, la Limpeziş, judeţul Buzău, să sădească castraveţi şi roşii. Are solarii în grădină cât vezi cu ochii.

Vrejurile de roșii ale lui Ionuț Sultana s-au pleoștit de la atâta căldură

Din primii bani câştigaţi şi-a făcut puţ şi şi-a tras furtune, ca să n-aibă probleme cu seceta. Are, însă, necazuri mari cu căldura. La amiază, temperatura din solariile lui se duce bine la 60 de grade Celsius. Aproape că-i leşină roşiile de cald.

„E prea mult pentru plante, mai ales în primele zile, când le sădeşti. Se pleoştesc”, spune Ionuţ. Cum nu le poate uda încontinuu, le revigorează doar la „baia” de seară. Un jet de apă pe frunze şi e gata!.

10 tone şi 1,5 lei kilul

Dar seceta şi canicula l-au lăsat de curând şi fără apă în puţ: „Dacă până acum trăgeam de la şase – şapte metri, acum s-a dus în jos, la 15. Mai dau şi la găleată”. Ionuţ dă cu degetele prin pământ. I se lipeşte de mână, că nu s-a uscat de la udatul de data trecută: „E bine. La nivelul solului e umed şi mai răcoare”.

Până acum a făcut 10 tone de roşii şi vreo cinci de castraveţi. Le-a dat samsarilor cu 1,5 lei kilogramul. Ştie că în pieţe preţul e de trei ori mai are, dar cum niciun samaritean nu-şi face milă să-i ia şi multe şi la un preţ bun, acceptă samsarul: „E o treabă dacă ieşi devreme cu el. Dar trebuie să-ţi faci încălzire iarna”.

Stare de urgenţă

Reprezentanţii Ligii Asociaţiei Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) au cerut, ieri, ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, instituirea stării de urgenţă din cauza secetei.

„Noi n-avem mâncare pentru mai mult de două săptămâni. Statul ar trebui să sisteze urgent exporturile, să gestioneze corect stocurile existente de cereale şi să pună în funcţiune toate instalaţiile de irigaţii”, a declarat Laurenţiu Baciu, preşedintele LAPAR.

Cei de la Ministerul Agriculturii le-au răspuns că „nu e cazul unei stări de urgenţă”. Au avut însă o grijă să-i liniştească pe alegătorii de duminică: „Agricultorii cărora seceta le-a distrus cel puţin 30% din producţie vor fi despăgubiţi cu 80% din pierderea din acest an. Despăgubiţi vor fi şi fermierii care nu au IMM-uri. Valoarea ajutorului este de 7.500 de euro. Pagubele din acest an nu pot fi estimate încă.”

Pagubă la miere! Albinele n-au ce să polenizeze

Afectaţi de secetă sunt şi apicultorii din Smeeni. Şiau tras stupinele la umbră, la marginea la nurilor cu floarea soarelui, şi aşteaptă o minune. Din când în când, se mai uită după vreun nor de ploaie. Nimic. E senin cât vezi cu ochii. Gheorghe Păun are 380 de stupi înşiraţi de-a latul unui lan.

Anul acesta, Gheorghe Păun are producția de miere la jumătate față de 2011

De şase săptămâni e plecat de acasă. Şi e plecat cam degeaba, că albinele lui nu prea au ce face. Floarea s-a uscat devreme, iar insectele n-au ce să polenizeze. Roiesc aiurea prin lan şi se întorc fără nimic în stup.

„Anul ăsta am tras mierea pe jumătate din anul trecut. Dacă nu e un pic de ploaie, să umezească pământul, nu rezistă câmpul. E uscat, e veşted tot. De şase săptămâni eu n-am văzut ploaie aici, în Bărăgan. Am dormit afară, că n-aveam nicio grijă că vine peste noapte”, povesteşte apicultorul.

E nemulţumit că de la Guvern nu s-a dat ordin să se bage apă în canale, să facă un sistem de irigaţii: „Mergeţi la parlamentari, la ăştia de dau din degete şi din gură şi cred că fac agricultură. Păi, eu nu i-am auzit vorbind de secetă, de măsuri, de subvenţii. Numai de politică!”

Veri tot mai călduroase: „Ne deşertificăm!”

Viceprimarul din Smeeni, Nicolae Dumitraşcu, e agricultor mare. A cultivat anul ăsta 180 de hectare cu porumb, 70 cu rapiţă, 115 cu grâu, 80 cu floarea soarelui şi 18 cu lucernă. La recolta grâului a fost bucuros. A ieşit la muchie.

Nici n-a câştigat, nici n-a pierdut. Se putea mai rău. Unii n-au făcut nici pepeni pentru că, de sete, ciorile au muşcat din coajă, iar fructul s-a uscat pe dinăuntru. Acum, vicele n-are linişte cu porumbul şi cu floarea.

Că alţii or munci într-un birou şi le vin banii la sfârşit de lună, dar el din asta trăieşte. Şi, la cum se anunţă vremurile, înseamnă c-o să trăiască prost: „La lucernă, în anii buni, prindeam cinci-şase coase. Anul ăsta am dat-o pe prima şi-o mai dau pe a doua, că n-am ce cosi. Pierd şi la porumb. E imposibil să-şi revină. Vântul şi căldura i-au luat şi firicelul ăla de apă pe care-l mai avea în frunză”.

Nicolae Dumitraşcu e sigur că, de câţiva ani încoace, ne-am deşertificat: „Aum şase ani, verile erau cu 32 de grade şi ne sufocam. Acum sunt 42 şi nu mai spunem nimic”.

You might also like More from author

Comments are closed.