REPORTAJ VIDEO: Fermele de oi şi de capre din Bulgaria

Bulgarii sunt oameni harnici, cărora le place să creadă că prin muncă se poate ajunge oriunde şi oricand, dar, din păcate, în ultimii ani, mulţi dintre ei au obosit să lupte cu morile de vânt ale unor economii aflate mereu în tranziţie spre nicăieri…iar asta se vede chiar şi în felul în care muncesc, în care vorbesc.

Şi totuşi…aici am găsit poveşti de viaţă adevărată, în care norocul s-a întâlnit cu dorinţa de muncă, în care planurile de afaceri s-au contopit cu marile schimbări ale vieţii, pentru a ne demonstra că viaţa bate orice film…de fiecare data, fără excepţii, fără ezitări, fără anestezice.

Povestea fermei de la  Zlatno Runo, de exemplu, este una dintre cele mai neobișnuite din țară și, probabil, din întreaga lume, nu doar fiindcă nu seamănă cu nicio alta, dar și fiindcă pare a nu avea niciodată finalul așteptat, fiindcă are mereu ceva inedit în ea.

În urmă cu mai bine de 40 de ani, în 1970, Atanas Varshilov, un foarte tânăr fotbalist de la o echipă locală, a cumpărat  într-o bună zi un bilet de loterie și…a câștigat, şi nu oricât ci o sumă importantă de bani. În plină epocă comunistă și fără prea multe cunoștințe despre oierit, Atanas a decis să investească banii căzuți din cer într-o fermă de oi, pe care să o gestioneze împreună cu fratele lui, Dimitri, la Brestnik, o localitate nu foarte mare din Macedonia Superioară, adică din sudul Bulgariei.

Primul pas a fost să cumpere 63 de oi… Anii au trecut, iar turma oierilor bulgari a ajuns să numere 3.000 de capete în anul 2003. Apoi, la un moment dat, drumurile celor doi frați s-au despărțit și fiecare dintre ei și-a luat partea care i se cuvenea din șeptel pentru a merge înainte. Lui Dimitri i-au revenit 750 de oi, dar din cauza problemelor cu care fermierii se confruntă în ultimii ani, acesta a renunțat la o parte dintre ele, în prezent având în jur de 600.

Dimitri nu mai este tânăr, chiar dacă este încă energic și în putere, așa că în afacere și-a implicat și copiii, iar Violeta Kroshkova, fiica lui, va prelua, probabil, responsabilitățile de la fermă.

În verile reci și ploioase, producția de lapte scade și, când peste aceste probleme se suprapun cele apărute după impunerea embargoului rusesc și apariția unor focare de infecție cu diferite boli, membrii familiei Violetei devin pesimiști.

De la pesimism, până la revoltă mai e doar un pas de făcut pentru niște oameni atât de hotărâți cum sunt ei, iar acesta se face de câte ori oierii își amintesc de politicile interne ale țării, care nu le permit să își vândă produsele pe piață așa cum ar vrea, liber, și îi constrâng să comercializeze brânzeturile doar printre rude și cunoscuți…așa, la poarta fermei. Oricum, ei speră încă să aibă acces pe piață și așteaptă aprobările pentru asta de la Agenția pentru Sănătatea Alimentelor din Bulgaria.

Creșterea oilor se face în Bulgaria cam după aceleași principia ca în România. Ciobanii duc în sezonul cald animalele la munte, unde rămân pentru câteva luni. Pentru transhumanță, Violeta are nevoie în fiecare an de circa 5-7 ciobani care să o ajute, să se ocupe de turmă. Oile dau în fiecare zi în jur de 120 de litri de lapte, care este procesat și transformat în diferite sortimente de brânză sau caș.

Vedeţi reportajul aici:

You might also like More from author

Comments are closed.