Povestea vinului de Porto

Portugalia este una din regiunile viticole apreciate din Europa încă de pe vremea romanilor, dar vinul de Porto, cel mai cunoscut sortiment portughez, a apărut abia în secolul al XVIII-lea. Reţeta specială a băturii a rezultat dintr-o necesitate, însă gustul dulce al Porto-ului a creat o adevărată cultură în jurul acestui vin.

În 1703 Anglia și Franța se aflau într-o relație politică mai mult decât tensionată. 

Vinurile produse în Hexagon erau declarate indezirabile în Imperiul englez, din cauza războiului, iar britanicii căutau soluții pentru găsi un nou furnizor al băuturii, de o calitate cel puțin la fel de bună ca cea produsă peste Canalul Mânecii. Răspunsul venea din Peninsula Iberică, de la un producător vinicol cu cea mai îndelungată tradiție de pe continent. În urma unui tratat, Anglia se angaja să ofere textile Portugaliei, iar statul din Peninsula Iberică oferea la schimb vinuri produse pe valea râului Douro, în nord-estul țării.

Valea Douro este recunoscută ca cea mai veche regiune vinicolă protejată din lume (Foto: Flickr / Chilangoco)

Exporturile de vin portugheze au explodat, însă adesea, în timpul transportului maritim din Portugalia și până în Regat, calitatea băuturii se deteriora vizibil. Cu toate că sursa inspirației nu este cunoscută, cineva a venit cu ideea că adăugarea unui distilat în butoaie înainte sau în timpul fermentației ar putea stabiliza vinul, oprindu-l din schimbare. A apărut astfel ceea ce astăzi e cunoscut ca vinul de Porto, un cupaj de must și o băutură numită adeseori brandy, dar care nu are nici o legătură cu forma comercială a brandy-urilor. Vinurile care trec prin acest proces se numesc „fortificate“, iar cel mai cunoscut dintre ele este, în mod evident, sortimentul produs de portughezi, în zona Douro. Numele „Porto“ a fost dat în a doua parte a secolului al XVII-lea după orașul Porto, plasat chiar la gura de vărsare a râului Douro.

Ambarcațiunile tradiționale Rabelos erau folosite pentru transportarea vinului pe cursul râului Douro pentru păstrare și învechire în pivnițele din Vila Nova de Gaia de lângă Porto. În prezent, bărcile sunt folosite doar ca modalități de promovare ale diferiților producători zonali (Foto: Flickr / Wanderingz)

În total, există 48 de soiuri de struguri folosite pentru producţia de Porto, însă cele mai apreciate sunt „Tinta rariz“, „Tinta francisca“, „Touriga nacional“ şi „Touriga francesca“. Combinația dintre clima specială, struguri și solul arid, pietros, dau vinului gustul specific. Recoltarea se face între 15 septembrie și 15 octombrie Procesul de producţie începe cu maturarea în butoaie din lemn de stejar, urmată de fortificare, iar apoi vinul este învechit în sticlă.

Vinul de Porto este atât alb cât şi roşu, filtrat sau nefiltrat, de soi pur sau din diverse tipuri de struguri combinate – de aceea foarte importante sunt clasele de calitate. Cele mai comune vinuri de Porto sunt Ruby şi Tawny, maturate doi, respectiv şase ani înainte de îmbuteliere și obţinute în urma unui cupaj din mai multe recolte, din ani diferiţi. Se consumă la scurt timp după îmbuteliere, fiind nerecomandate învechirii pe termen lung.

Foto: Flickr / Rene J

Într-o clasă superioară, Old Tawny şi Colheita sunt maturate minimum şapte ani în butoaie de lemn şi ulterior sunt supuse învechirii în sticle pentru maximum 50 de ani. Diferenţa dintre cele două tipuri este că Old Tawny este un produs de cupaj, ce poate fi sau nu filtrat, iar Colheita este un vin pur, obţinut din producţia unui singur an şi are data respectivă pe etichetă. Pentru Old Tawny vârsta vinului este dată de media anilor recoltelor din care s-au produs vinurile de bază.

Vintage Port este clasa supremă şi acoperă sub 2% din producţia totală de vin de Porto. Vinul este făcut din recolta unui singur an, declarată potrivită pentru Vintage Port în funcţie de anumite caracteristici – aproximativ odată la trei ani. El este lăsat la maturat pentru numai doi ani în butoaie de lemn, însă valoarea şi complexitatea îi creşte prin învechire în sticlă şi peste o sută de ani. De obicei, acest tip de vin de Porto se consumă după cel puţin 10 ani de la îmbuteliere.  Datorită perioadei scurte înainte de îmbuteliere, Vintage Port îşi păstrează foarte bine culoarea închisă şi aroma proaspătă de fructe.

Pentru că Vintage Port necesită învechire mai îndelungată decât orice alt vin de Porto, după deschidera sticlei vinul trebuie pus la decantare. Operaţiunea este absolut necesară întrucât în anii îndelungaţi de învechire Vintage Port dezvoltă numeroase depuneri care trebuie eliminate. Dopul este întotdeauna marcat cu anul recoltării şi sigla casei producătoare.

Paharul ideal din care se servește vinul de Porto este mai mic decât un pahar obișnuit de degustare pentru a nu permite intrarea unei cantități mare de aer. Forma de lalea permite savurarea gustului și aromei fructate a vinului. (Foto: Flickr / Giannis)

Servirea optimă a vinului de Porto este la fel de importantă ca şi procesul de producţie. Porto-ul alb se serveşte la începutul mesei, pe post de aperitiv, şi trebuie să aibă între 10 şi 12 grade Celsius. Vinul de Porto roşu, în schimb, se consumă după masă, la temperatura camerei, însă nu mai mult de 16 grade – atunci vinul devine prea volatil şi aroma nu mai poate fi savurată pe deplin. Băut de preferat dintr-un pahar de tip Sherry de aproximativ 150 ml,vinul de Porto se asortează bine cu  brânzeturi fermentate. Secretul stă în contrastul acestora cu gustul caracteristic vinului de Porto. Alte variante posibile sunt fructele confiate, nucile, alunele de pădure, prăjiturile cu fructe puternic aromate sau chiar ciocolata.

You might also like More from author

Comments are closed.