Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara

muzeubanatMuzeul Satului Bănățean, o adevărată “rezervație”de arhitectură etnografică în aer liber, este amplasat în partea de nord-est a orașului Timișoara, la marginea Pădurii Verzi.

Întins pe o suprafață de 17 hectare, muzeul este conceput ca un sat tradițional bănățean și cuprinde gospodării țărănești aparținând diverselor etnii din Banat (români, slovaci, șvabi, ucraineni, maghiari etc.), clădiri cu funcție socială ale satului tradițional (primărie, școală, biserică), instalații de tehnică populară și ateliere.

Deschis publicului la 20 august 1971, ideea înființării muzeului se datorează perseverenței lui Ioachim Miloia, fost director al Muzeului Bănățean între anii 1928-1940, cunoscută personalitate culturală a Banatului — pictor, istoric de artă, restaurator de biserici. În 1967, muzeul a primit actuala suprafață de teren, pe care s-a dezvoltat muzeul etnografic în aer liber al Banatului funcționând ca secție a Muzeului Banatului. Prin Hotărârea nr. 48 din 22 decembrie 1999 a devenit instituție separată, în subordinea Consiliului Județean Timiș.

Nucleul muzeului îl constituie Centrul Civic Sătesc, format din primărie, școală, “Casă Națională” și birt, piesa centrală fiind “Biserica de lemn”, cea mai veche din Timișoara, o adevărată biserică parohială, cu o istorie interesantă. Construită, în 1746, la Remetea Luncă, în 1807 a fost donată credincioșilor din satul vecin Topla, unde a fost strămutată pe tăvălugi, trasă de 24 de perechi de boi.

De acolo a fost adusă la muzeu în 1987. Lăcașul de cult prezintă câteva detalii arhitectonice ce o recomandă ca cel mai valoros lăcaș de cult de lemn din Banat: brâul median răsucit la torsadă și brâu prelungit pe întreg perimetrul clădirii. Pereții sunt din bârne late de gorun lucrate pe toate cele patru fețe și încheiate la colțuri în “coadă de rândunică”. Acoperișul este din șindrilă, iar clopotnița este separată.

Principalele atracții ale muzeului sunt gospodăria din Căpâlnaș (județul Arad, sec. al XIX-lea), casa de olar cu atelier de la Bata (județul Arad, sec. al XVIII-lea), oloinițe, o moară cu ciutură de la Topleț, mori de apă și de vânt, biserica de lemn din Topla (Caraș-Severin, sec. al XIX-lea). Foarte apreciate sunt casele tradiționale din ținuturile Banatului și ale Crișanei din veacurile trecute, reprezentative fiind gospodăria de olar din Jupânești (Timiș, sec. al XIX-lea), dar și casele tradiționale țărănești de pe Aleea minorităților (slovacă, ucraineană, maghiară, germană, sârbească, bulgărească sau a romilor).

Cel mai vechi obiectiv al muzeului este Casa din Bata, aflată aici încă de la înființarea muzeului. Provenită din zona etnografică Arad și datând din secolul al XVIII-lea, Casa aparține primului tip de locuință bicelulară, este construită din lemn și se distinge prin faptul că are acoperiș de paie. (Integral pe financiarul.ro)

You might also like More from author

Comments are closed.