Lista celor mai nocive 7 pesticide care ameninţă viaţa albinelor

albinafloare

Cei mai mulţi dintre noi privim albinele ca pe nişte insecte utile, relativ simpatice, care trăiesc în comunităţi strict organizate, produc miere şi au devenit simbolul hărniciei în fabule şi vorbe de duh. Şi cam atât. Totuşi, ceea ce nu ştim, sau nu conştientizăm despre ele are o importanţă mult mai mare decât utilitatea lor ca sursă de miere: albinele sunt unul din vehiculele principale prin care se produce polenizarea, proces vital pentru înmulţirea – şi deci însăşi existenţa – plantelor pe Terra.

Astfel, putem spune că majoritatea alimentelor pe care le consumăm depinde, într-o oarecare măsură, şi de albine, a căror absenţă din ecosistem ar cauza efecte devastatoare – foamete, urmată de revolte şi războaie pentru resurse. Poate părea un scenariu oarecum catastrofal, însă istoria abundă de exemple în care dezechilibre ecologice aparent minore au provocat dezastre şi pierderi de vieţi omeneşti.
Un studiu dat publicităţii în această primăvară de Greenpeace, sub titlul „Albinele în declin”, afirmă că până la 75% din recolte ar avea o productivitate diminuată în lipsa vectorilor naturali de polenizare, din care cel mai important este reprezentat de albine; specii cum sunt merii, tomatele şi plantele folosite ca nutreţ ar fi cele mai afectate, posibil chiar compromise.
Cele mai recente estimări evaluează la 265 miliarde de euro valoarea recoltelor polenizate natural, fără a lua în calcul şi efectul în cascadă asupra recoltelor ulterioare care s-ar obţine din generaţia respectivă de plante.
Această cifră nu ia în calcul nici efectul polenizării naturale asupra plantelor sălbatice, de la păşuni la arborii din păduri, astfel încât, în absenţa ei, planeta ar deveni aridă şi improprie vieţii. Aproximativ 90% din flora spontană are nevoie de polenizatori naturali (în cea mai mare parte insecte) pentru a se reproduce.
Raportul Greenpeace avertizează că albinele – dar şi alte insecte polenizatoare – sunt în declin pe plan global, mai ales în America de Nord şi Europa, iar absenţa unor programe regionale sau internaţionale de monitorizare a acestui fenomen ne lipseşte chiar şi de posibilitatea de a măsura cât de sever este declinul.
Oricum, puţinele date existente conturează o imagine sumbră: în ultimele ierni, mortalitatea coloniilor de albine din Europa s-a situat, în medie, la 20%, variind de la 1,8% la 53% de la o ţară la alta.

Un asalt necruţător, din mai multe direcţii

Există deja semne că declinul polenizatorilor naturali afectează productivitatea recoltelor şi, implicit, costurile pe care le suportă consumatorii, un astfel de indiciu fiind creşterea preţului alimentelor în perioada 1993-2009.
Este evident că, pe măsură ce populaţia planetei creşte, şi resursele alimentare trebuie să ţină pasul, iar dacă dorim să evităm extinderea suprafeţelor cultivate, cu efectele sale nedorite (despăduriri şi agricultură extensivă), fără a cădea însă în capcana agriculturii intensive pe bază de pesticide, îngrăşăminte chimice şi plante modificate genetic, va trebui să îmbunătăţim modul în care cultivăm suprafeţele agricole existente, acţionând asupra factorilor naturali, cum este polenizarea – iar aici un rol esenţial le revine albinelor.
După cum afirmă autorii studiului Greenpeace, aceştia sunt multipli şi nu putem să aruncăm vina exclusiv asupra unuia. Oricum, cele mai mari pericole la adresa polenizatorilor naturali sunt bolile, paraziţii şi agricultura intensivă, care afectează ciclul de viaţă al albinelor, de asemenea influenţat negativ şi de schimbările climatice. În plus, există pesticide ce reprezintă o ameninţare majoră pentru sănătatea şi chiar viaţa albinelor, iar scoaterea lor din uz este absolut necesară.

Insecticidele – cel mai mare pericol

Există deja semne că declinul polenizatorilor naturali afectează productivitatea recoltelor şi, implicit, costurile pe care le suportă consumatorii, un astfel de indiciu fiind creşterea preţului alimentelor în perioada 1993-2009.
Este evident că, pe măsură ce populaţia planetei creşte, şi resursele alimentare trebuie să ţină pasul, iar dacă dorim să evităm extinderea suprafeţelor cultivate, cu efectele sale nedorite (despăduriri şi agricultură extensivă), fără a cădea însă în capcana agriculturii intensive pe bază de pesticide, îngrăşăminte chimice şi plante modificate genetic, va trebui să îmbunătăţim modul în care cultivăm suprafeţele agricole existente, acţionând asupra factorilor naturali, cum este polenizarea – iar aici un rol esenţial le revine albinelor. Mai întâi, ar trebui să ştim care sunt factorii ce provoacă declinul acestora.
După cum afirmă autorii studiului Greenpeace, aceştia sunt multipli şi nu putem să aruncăm vina exclusiv asupra unuia. Oricum, cele mai mari pericole la adresa polenizatorilor naturali sunt bolile, paraziţii şi agricultura intensivă, care afectează ciclul de viaţă al albinelor, de asemenea influenţat negativ şi de schimbările climatice. În plus, există pesticide ce reprezintă o ameninţare majoră pentru sănătatea şi chiar viaţa albinelor, iar scoaterea lor din uz este absolut necesară.

Evident, cele mai nocive sunt insecticidele utilizate pe scară largă în agricultură.

Raportul Greenpeace identifică o listă a celor mai nocive şapte pesticide (toate sunt folosite şi în România!), care ar trebui interzise şi eliminate din orice ecosistem, pentru a evita expunere albinelor la efectele lor devastatoare:

  • tiametoxam,
  • clotianidină,
  • fipronil,
  • clorpirifos,
  • cipermetrină şi
  • deltametrină.

Toate acestea sunt utilizate pe scară largă în Europa şi afectează mai ales albinele domestice. Pe lângă efectele directe, există şi un efect indirect, dar foarte periculos pentru om: cantităţi din aceste substanţe au fost depistate în mierea utilizată pentru consumul uman. (Integral pe financiarul.ro)

 

You might also like More from author

Comments are closed.