LEACURI DIN GRĂDINĂ: Brândușele

branduseBrândușa de primăvară sau brândușa de toamnă ne încântă prin delicatețe și eleganță exprimate prin forme și culorile vii, care străpung zăpezile târzii sau fânețurile de toamnă, dar puțini dintre noi știu că brândușele sunt plante de leac. Aceste două flori au fost asociate aceluiași nume, deși sunt două specii de flori diferite, datorită culorii florilor și a formelor asemănătoare.

Brândușa de primăvară (Crocus), denumită popular stânjenel, brândușa de munte, șofran, face parte din familia Iridaceae. Originară din Europa și Asia, este o plantă perenă, herbacee, bulboasă, una dintre cele mai timpurii flori, unele varietăți înflorind încă din luna ianuarie.Genul Crocus cuprinde peste 80 de specii și numeroase varietăți. Cele mai întâlnite specii de brândușe de primăvară sunt: Crocus chrysanthus, Crocus flavus, Crocus sieberi, Crocus speciosus.

Frunzele sunt înguste și lungi. Florile neparfumate ating o înălțime între 8-15 cm, au forma unor cupe și petale ascuțite sau rotunjite, în nuanțe diverse: roșu, galben, alb, bicolore, cu puncte și striații. Cresc în pâlcuri dese, începând din zona păduroasă, prin pășuni și alte locuri ierboase deschise, potrivit site-ului gradinamea.ro.

În tradiția populară s-a creat obiceiul de a fi consumată, în stare crudă, prima brândușă găsită primăvara ca prevenție contra „frigurilor”. Se folosește, de asemenea, la spălarea rănilor, ca dezinfectant și cicatrizant. Brândușa de primăvară este comestibilă spre deosebire de cea de toamnă, care este toxică. Petalele acestei au fost folosite la prepararea dulcețurilor de primăvară. În formă uscată, florile sunt folosite pentru ornarea ciocolatei sau a prăjiturilor.

Planta conține uleiuri grase, fitosterol și este indicată în afecțiuni ale pielii, precum tratarea coșurilor și a ridurilor, redând elasticitatea și suplețea pielii, potrivit site-ului biaplant.ro. Are de asemenea un efect antiinflamator.

Brândușa de toamnă (Colchicum autumnale) face parte din familia Colchicaceae și este înrudită cu plante precum laleaua, crinul de pădure și vioreaua. Este o plantă erbacee, nativă din Europa, care înflorește cu precădere în lunile septembrie — octombrie. Poate fi întâlnită pe pășuni, fânețe, în zonele de deal și de munte. În tradiția populară, brândușa de toamnă este cunoscută drept „floarea morților”, spre deosebire de brândușa de primăvară, denumită „floarea viilor”.

Planta atinge o înălțime între circa 10 și 45 cm, de obicei în formă de sabie, cresc până la la o înălțime de 30 de cm. Flori violet, formate din câte 6 petale apar după ce frunzele se usucă. Bulbii brândușei de toamnă sunt mult mai mari decât în cazul celei de primăvară. Fructul său este o capsulă lungă de culoare brună, în interiorul căreia se află o mulțime de semințe. Fructul ajunge la maturitate la doi ani de la plantarea brândușei de toamnă.

Semințele conțin alcaloizi toxici (colchicina, tricolchicozida și demecolcina), ulei gras, fitosterol, acid salicilic, acid benzoic, zaharoza și tanin. Acestea se folosesc în industria chimico-farmaceutică pentru extragerea alcaloizilor.

Brândușa de toamnă este folosită în scopuri medicinale încă din timpuri străvechi. Părțile utilizate în medicină sunt semințele și bulbo-tuberculii. Acestea au proprietăți analgezice, antigutoase, antiinflamatoare, anticanceroase și antireumatice. Medicamentele pe bază de extract de brândușă de toamnă se folosesc în tratarea unor afecțiuni precum psoriazisul, sclerodermia, bronșita etc. Extern, planta poate fi utilizată sub formă de băi locale, comprese sau cataplasme în tratarea leziunilor precanceroase, psoriazisului și a pediculozei, potrivit site-ului sfatulmedicului.ro. (Sursa: AGERPRES)

You might also like More from author

Comments are closed.