Ioan Nistor: Povestea ultimului curelar din Sighişoara

nistor1Sighişoara este, fără îndoială, cea mai cunoscută cetate din Transilvania. Dacă luăm în calcul faptul că este şi locuită, înţelegem şi mai bine de ce  fost înscrisă pe lista monumentelor UNESCO şi de ce este atât de căutată de turişti din toată lumea.

Ei bine, în vechea cetate a Sighişoarei, în turnul medieval, rece şi misterios al vechii bresle a Cojocarilor, lucrează şi acum un meşter popular, un personaj carismatic şi puternic, care aminteşte de omenii din trecut.

Ioan Nistor este, de fapt, ultimul curelar din Sighişoara şi unul dintre ultimii breslaşi din Transilvania. El nu a lăsat vechile meşteşuguri să dispară şi se mândreşte cu meseria pe care a învăţat-o şi care i-a fost lăsată moştenire de curelarii dinaintea sa. Poate că unora le este greu să creadă, dar Nistor a fost un ales. Meşterii dinaintea sa, majoritatea saşi, au fost foarte stricţi, iar meseria a fost lăsată, împreună cu tot arsenalul de unelte de care meseriaşul poate avea nevoie, doar celor mai buni dintre ucenici.

Păstrarea tradiţiei în vechiul turn al cetăţii

Să fii curelar nu e simplu, iar să duci cu tine rigorile unei meserii moştenite de la cei mai buni meşteri şi să le respecţi, poate fi cosiderat un act de curaj şi de responsabilitate. Să păstrezi tradiţiile şi să aduci îmbunătăţiri meseriei tale este şi mai mult…este vital pentru o comunitate care a învăţt să se mândrească şi să profite de pe urma specificului zonei.

Atelierul meşterului păstrează în el atmosfera vremurilor trecute. Maşina de cusut din epoca victoriană, uneltele adunate de secole, opincile noi, toate la un loc fac ca în Turnul Cojocarilor să ai impresia că ai făcut un salt în timp şi ai ajuns în Sighişoara Medievală, cea atât de frumoasă.

turnAici, între unelte şi bucăţi de piele, meşterul Nistor se simte în largul său, aşa că poate explica cum se pot produce obiectele de piele.

„Nu toate tipurile de piele sunt la fel de bune pentru pielărie. Cea de vacă, de exemplu, este mult mai potrivită pentru a fi transformartă într-o curea sau un harnaşament decât celelalte. Este adevărat că în trecut şi pielea de porc ajungea în atelierele curelarilor, dar azi aceasta ajunge în industria alimentară pentru a fi consumată”, spune el.

Prelucrarea pielii nu e o meserie uşoară, aşa că puţini tineri mai sunt interesaţi de ea. Pe de altă parte, aceasta, ca orice meserie, e brăţară de aur, aşa că e de preferat să rămână în familie, după cum spune şi meşterul.

Cum a învăţat Nistor meserie

Cum a devenit Nistor meşter e poveste lungă…. El vorbeşte cu respect despre fiecare dintre predecesorii săi, despre maestrul care l-a ajutat să ajungă aici, de cei de dinaintea lui, de toţi şi de fiecare în parte.

Profesor i-a fost un meşter ungur, care i-a arătat cum să cosă, să taie să asambleze. Atunci, pe lângă el, şi alţi tineri au învăţat pielărie, dar majoritatea au plecat în Germania, aşa că Nistor a rămas singur să ducă arta mai departe.

„Am început această meserie de la meşterul Deneş, care, la rândul său a învăţat-o de la cei de dinaintea lui. Meseria nu era stăpânită de oricine, ci doar de cei aleşi. Eu am învăţat cu alţi doi oameni să lucre, dar doar eu am rămas în ţară”, spune meşterul.

Tot ceea ce face meşterul face cu mâinile sale, fiindcă nu vrea să se îndepărteze de la tradiţii. Chiar dacă ar vrea să adopte noi tehnologii, nu ar putea fiindcă nu totdeauna ceea ce este nou este şi eficient şi că experienţa l-a învăţat să folosească la maximum ceea ce a moştenit.

Cu toate acestea, ca orice om care îşi iubete meseria, a adus îmbunătăţiri în domeniu, a descoperit noi cusături, noi modele, noi îmbinări pe care doar el le cunoaşte. Secretele meseriei…

Ca să facă faţă cerinţelor clienţilor găseşte mereu calea de mijloc, între ceea ce vor oamenii şi ceea ce se poate.

Cele mai dragi lui par a fi hamurile. Aici e o adevărată ştiinţă şi puţini ştiu că există mai multe tipuri de hamuri, fiecare cu specificul său..

Oamenii vin în atelierul meşterului  când au nevoie de obiecte de piele, care să nu îi lase la greu. Cei mai mulţi îl caută pe recomandări, fiindcă mai toţi îl ştiu pe curelarul din Sighişoara, pe omul din turn, aşa că rar îşi părăseşte atelierul, iar atunci când o face, o ace pentru a participa la târgurile şi expoziţiile meşterilor populari.

La evenimentele la care a participat, Nistor a primit diplome şi premii pentru păstrarea meşteşugului şi pentru calitatea produselor sale. A muncit tot timpul, aşa că nici atunci când a devenit şef de secţie, într-o fabrică din orăşel,  nu a putut să îşi abandoneze meseria pentru mapă şi pix, a continuat să muncească

Un om energic ca el nu are timp de pierdut şi nici nu lucrează, aşa, de dorul artei, ci pentru a face lucruri utile altor oameni.

Meşterul câştigă suficient încât să trăiască decent. Cele mai bune perioade pentru el sunt cele din sezonul cald, când Sighişoara se umple de turişti, dar mai puţin faste sunt  cele din iarnă, când vânzările se prăbuşesc.

Un om, un meşteşug, un loc, o istorie: cea a lui Ioan Nistor, ultimul curelar din Sighişoara. Un om care spune cu sinceritatea că pâinea sa este cu atât mai caldă şi mai bună cu cât este câştigată mai cu drag, din munca proprie.

Întreaga sa poveste, însă, o veţi putea afla dintr-un reportaj pe AGRO TV!

You might also like More from author

1 Comment

  1. Vacanta mea de primavara – ziua 2 – Micuta doamna

    […] afis ratacit intr-o intersectie ma indruma catre Turnul Cojocarilor unde mesterul Ioan Nistor povesteste curiosilor si rabdatorilor vizitatori despre vechea meserie a curelarilor. In timp ce […]

Comments are closed.