Idei profitabile: Cultura de măceși. Află de ce sunt atât de importante măceșele și cum pot fi valorificate!

macesFructele de măceș sunt căutate nu doar în România pentru proprietățile lor terapeutice. Germania, Danemarca sau Suedia importă cantități însemnate de măceșe din România pentru a folosi fructele în industria farmaceutică sau pentru siropuri și suplimente nutritive.Se știe că ceaiul de maceșe este un foarte bun stimulator al sistemului imunitar și că protejează organismul de răceală și gripă. De asemenea, ajută la restabilirea echilibrului florei intestinale, mai ales după un tratament cu antibiotice.
Măceșele  sunt recomandat pentru tratarea si prevenirea arteritei, arterosclerozei, dar si a bolilor de rinichi, au efect diuretic și grăbesc eliminarea nisipului dar și a pietrelor de la rinichi.

În plus, măceșele se folosesc în industria conservelor și siropurilor din întreaga Europă, ceea ce le face cu atât mai interesante pentru cei care își doresc să investească bani în agricultură, dar nu au foarte mult timp să se ocupe de culturi.

Măceșul este unul dintre cei mai nepretențioși arbuști, care poate crește în orice tip de sol, mai ales dacă acesta este amplasat la soare. Înmulțirea maceșului se poate face prin semințe, prin ramuri înrădăcinate obținute prin desparțirea tufelor existente în flora spontană sau în cultură și prin marcotaj. Pentru obținerea unei semințe apte de reproducere, se vor recolta fructele de maceș numai în stadiul de galben-portocaliu, deci la început de maturizare

Pentru a obține producții mai bune, toamna devreme se administrează îngrășămintele organice în cantitate de 30-35 t/ha, cele fosfatice 80-90 kg/ha s.a. și potasice 50-70 kg/ha s.a. și se ară la 25-30 cm, grăpându-se arătura în lung și în lat, după care se trece la plantat, iar primăvara se mai dau 50-70 kg/ha s.a. azot.
Lucrările de bază ale solului au ca scop principal afânarea acestuia în profunzime și distrugerea buruienilor. Pregătirea terenului pentru înființarea culturii de măceș se face diferit față de celelalte plante medicinale sau aromatice, dar asemănătoare pregătirii terenului pentru înființarea unei livezi sau unei vii. Prima lucrare ce se execută este o arătură adâncă de 25-35 cm, cu plugul în agregat cu o grapă puternică, reglabilă, pentru a sparge eventualii bolovani. Apoi terenul se va menține curat de buruieni, lucrându-se cu cultivatorul. Desfundarea se va face cu plug prevăzut cu subsolier care să lucreze până la adîncimea de 50-55 cm. După desfundare, până la plantare, terenul se întreține ca ogor negru

Plantare
Semințele obținute la treier prin batoza de trifoliene se stratifică în nisip umed la temperatura constantă de 12-16 °C, timp de 90 zile, după care se însămânțează cu SU-29 la distanța de 45 cm și la adâncimea de 5-6 cm în teren în prealabil pregătit în acest scop. Terenul ales pentru însămânțare se ară imediat după recoltarea plantei premergătoare și se grăpează puternic. La 2-3 săptămâni, după încolțirea buruienilor, se lucrează cu cultivatorul sau cu discul în agregat cu grapa reglabilă, întreținându-se curat de buruieni până toamna târziu, când se va însămânța.
Timpul optim de însămânțare este toamna, în preajma căderii înghețului. Pentru un hectar sunt necesare 25-30 kg de semințe și se obțin 350.000 – 550.000 puieți de măceș. Plantele răsar primăvara devreme și sunt lăsate până în toamnă fără a fi rărite sau replantate. (Potrivit agro.afacereamea.ro)

Recoltare

Recoltarea poate începe cînd măceşele capătă culoarea cărămizie spre roşie, fără pete verzi decât spre vârf şi fără a fi moi. Această maturare a măceşelor are loc foarte diferenţiat, în funcţie de zonă.

Recoltarea se face cu mâna. La nevoie, ramurile se pot apleca cu ajutorul unui cârlig de lemn sau se pot lega cu o sfoară, sârmă sau lanţ, astfel incât să se poată ajunge la toate măceşele.

Se culeg numai fructe sănătoase, nerănite şi neatacate de boli sau dăunători. Ele se adună în coşuri şi se transportă apoi în saci.

În scop medicinal, măceşele trebuie recoltate când sunt în pârgă, nu toamna, după căderea brumei, când sunt complet coapte şi devin moi. Conţinutul maxim de vitamina C îl au în pârgă, cu pulpa încă tare.

Pentru consum şi dulceaţă sau sirop, recoltarea se face toamna, în septembrie – octombrie, când fructele sunt la maturitate, au culoare roşu intens. Se iau cu mâna de pe crengi şi se pun în săculeţi de pânză ori hârtie.

Condiţii de păstrare, prelucrare

După recoltare, măceşele se prelucrează imediat, pentru a nu se degrada substanţele active. Prelucrarea se face în vase de lemn, de plastic sau de ceramică smălţuită, pentru a împiedica degradarea vitaminei C, pe care metalele o descompun.

Fructele recoltate se aşează în coşuri sau lădiţe în cantităţi de 8-10 kg şi se transportă în aceeaşi zi la locul de uscare sau la locul de centralizare în vederea folosirii lor în stare proaspătă. Expunerea fructelor la soare nu este permisă, cu excepţia celor destinate ca material de înmulţire, deoarece se încing foarte uşor şi fermentează, fapt ce reduce conţinutul în vitamina C. Fructele de măceş se usucă în locuri umbrite, ferite de umezeală, în strat foarte subţire (pe cât posibil fructele nu trebuie să se atingă între ele). Procesul de uscare este destul de îndelungat (1-3 săptămâni). Dintr-un kilogram de fructe proaspăt culese rezultă, după uscare, aproximativ 400 de grame de măceşe deshidratate.

În cazul vânzării măceşelor în stare proaspătă se are în vedere înlăturarea corpurilor străine organice (resturi de codiţe, sepale, frunze, ramuri) şi minerale (pietricele şi pământ) cu ajutorul vânturătorii de cereale cu site cu diametrul de 6-10 mm, iar după vânturare se face sortarea prin îndepărtarea fructelor verzi sau atacate de dăunători, iar cele supracoapte se trec separat pentru uscat.

În vederea uscării, măceşele se ţin la umbră, în strat subţire în vrac, lopătându-se la câteva zile pentru a evita intrarea în fermentaţie care duce la scăderea conţinutului în vitamina C. Lopătarea se va face numai cu lopeţi de lemn pentru a se evita rănirea fructelor care duce la scăderea conţinutului în vitamina C. Pentru economie de spaţiu se pot păstra în lădiţe umplute pe jumătate care se clădesc în formă de cruce. La 4-5 zile se vântură dintr-o ladă în alta. Este de dorit însă ca printr-o organizare bună, produsul să ajungă cât mai repede la uscătorii, de dorit chiar în ziua în care a fost cules, condiţie de bază pentru obţinerea unei calităţi superioare.

Uscarea se face numai artificial, deoarece necesită temperaturi mari pentru inactivarea ascorbinazei care contribuie la oxidarea vitaminei C, deoarece la 20-25° această enzimă este foarte activă. Temperatura de uscare este de 100-105°C, fiind necesar chiar de la început să se atingă o temperatură de minus 85°.

Pentru a grăbi uscarea se poate face tăierea în prealabil a măceşelor pe măsura introducerii lor la uscător, cu ajutorul unor utilaje acţionate electric, cu valţuri care împing produsul către un cuţit longitudinal. Se face apoi îndepărtarea seminţelor şi pufului prin trecerea printr-un ciur mecanic. (Sursa: epochtimes.ro)

 

 

 

 

You might also like More from author

Comments are closed.