Factorii care pot diminua eficiența îngrășămintelor

fertilizantO fertilizare corectă presupune asigurarea plantelor cu elemente nutritive necesare, în sortimentele solicitate și la momentul potrivit. Experienţele demonstrează că o fertilizare corespunzătoare asigură 40-60% din sporul de recoltă.

Ce înseamnă asigurarea cantităților necesare de elemente nutritive și în sortimentele solicitate?

Înseamnă asigurarea macroelementelor de ordin primar (NPK), a celor de ordin secundar (S, Ca, Mg) și a microelementelor pe tot parcursul perioadei de vegetație a plantelor.

Diferitele grupe de plante au nevoie de proporții diferite de macroelemente (NPK). De exemplu, cerealele solicită macroelementele în raport de 1:0,5:1; cartoful 1:0,5:1,5; floarea-soarelui în raport de 1:0,6:5,5 etc.

Consumul specific de îngrășăminte exprimat în kg substanță activă pe tona de recoltă este: (vezi tabel în revistă).

Când se consideră momentul optim de asigurare a elementelor nutritive?

În primul rând, plantele trec printr-o perioadă critică situată, de regulă, la începutul vegetației. Dacă ne referim la cerealele de toamnă, ele au perioada critică la 10-12 zile după răsărire, când au sistemul radicular slab dezvoltat, situat în stratul superficial al solului, unde elementele nutritive au fost levigate. La fel, primăvara timpuriu, când precipitațiile din perioada de toamnă-iarnă au spălat elementele nutritive din stratul superficial al solului iar activitatea microbiologică este redusă, duc lipsă în special de azot. De aceea se recomandă fertilizarea cu azot imediat ce își reiau vegetația în primăvară.

Experiența a demonstrat că fiecare 100 mm de precipitații deplasează nitrații cu 25-35 cm în adâncime.

Perioada critică la porumb este atunci când planta are 4-6 frunze, la sfecla-de-zahăr când are 2-3 perechi de frunze, la soia când are 3-4 frunze etc. Totodată, plantele au o perioadă de consum maxim, care la cerealele păioase este situată în faza de înfrățire-înspicare, la porumb este situată înainte de apariția paniculului, la sfecla-de-zahăr este la începutul îngroșării rădăcinii, la soia este situată după formarea nodozităților etc.

În practică, însă, nu întotdeauna se reușește realizarea acestor condiții, motiv pentru care aplicarea îngrășămintelor nu realizează maximum de eficiență.

l Printr-un asolament corect întocmit și prin respectarea rotației culturilor se pot obține aceleași niveluri de producție chiar la un nivel cu 30-50% mai mic al necesarului de azot și cu 20-40% al necesarului de fosfor și potasiu.

La aplicarea îngrășămintelor cu azot producția de grâu crește cu 93% când urmează după porumb, cu 68% când urmează după floarea-soarelui și cu 28% după fasole.

Sporul cel mai mare se înregistrează după porumb care, având perioada de vegetație lungă și producție ridicată, secătuiește solul în elemente nutritive, iar după fasole sporul de producție este mai mic deoarece după fasole solul rămâne bogat în azot biologic. (Integral pe lumeasatului.ro)

You might also like More from author

Comments are closed.