De ce sunt strugurii consideraţi sacri. Credinţe şi tradiţii româneşti la culesul viilor

struguri_vieCu secole în urmă, ziua în care se culegeau viile aduna întreaga suflare a unei comunităţi pe dealurile cu podgorii. Oştenilor li se dădeau zilele libere pentru a participa la cules, toate celelelate activităţi erau întrerupe, şi inclusiv domnitorul ţării lua parte la eveniment. Unele dintre obiceiurile şi supertiţiile legate de culesul viilor se mai păstrează şi astăzi.

Cu secole în urmă, ziua în care se culegeau viile aduna întreaga suflare a unei comunităţi pe dealurile cu podgorii. Oştenilor li se dădeau zilele libere pentru a participa la cules, toate celelelate activităţi erau întrerupe, şi inclusiv domnitorul ţării lua parte la eveniment. Unele dintre obiceiurile şi supertiţiile legate de culesul viilor se mai păstrează şi astăzi.

Pentru români, culesul viei a fost dintotdeauna motiv de petrecere, dar şi de obiceiuri şi superstiţii. 14 septembrie, sărbătoarea  care marchează în calendarul creştin-ortodox Înălţarea Sfintei Cruci este numită, în popor, ”Christovul viilor”. Aceasta este ziua în care viticultorii români dau startul sezonului de cules struguri.  În trecut, sărbătorile începeau însă mai devreme.

Abia după ce duceau primii struguri la biserică, podgorenii se considerau şi ei îndreptăţiţi să guste din rodul viilor. În trecut, de Ziua Crucii, se ţine post şi ţăranii obişnuiau să mănânce sâmburi de nuci noi şi struguri. Abia seara, după apusul soarelui, sau a doua zi se dădea startul sărbătorii.   Cum se culegeau viile altădată    Toată ”suflarea podgoreană” se afla la vie în ziua în care începea culesul strugurilor.   ”Oraşele se goleau, boierii părăseau capitala pentru a se putea îngriji de cules şi însuşi Domnitorul ţării de multe ori făcea la fel. Activitatea administrativă cădea într-un fel de lâncezire. În vremea veche, ostaşii ai căror părinţi aveau vie erau eliberaţi în concediu pentru cules. Chiar şi judecăţile erau suspendate în această zi”, se mai arată din studiul publicat în 1935.   Culesul, odată început, podgoriile răsunau zi şi noapte de chiuituri, pocnete de pistoale şi cântece de lăutari. ”Numeroase focuri luminau pe dealuri arătând în întunericul nopţii locul unde erau grupate cercurile de petrecere. Târziu, abia dimineaţa spre ziuă, focurile aţipeau, câinii prindeau a se linişti şi naiul, cobza sau vioara nu se mai auzeau”, aflăm din acelaşi studiu.
Integral pe: adevarul.ro

You might also like More from author

Comments are closed.