De ce ne temem de mistreţi

 Un prinţ din Levant, îndrăgind vânătoarea, s-a dus în Pădurea Domnească, din raionul Făleşti Republica Moldova. Să vâneze mistreţi.  Prinţul se chema Valeriu Zubco, Procurorul General al ţării. Suita sa cuprindea mai mulţi demnitari suspuşi, judecători şi oameni de afaceri: Ion Pleşca, preşedintele Curţii de Apel Chişinău (CAC), Gheorghe Creţu, vicepreşedintele aceleiaşi instanţe, Ion Lupu, directorul Agenţiei Moldsilva şi alţii. Atunci când mistreţul a apărut din tufişuri, hăituit de gonaşi, procurorii i-au pronunţat sentinţa şi au apăsat pe trăgaci.


Nu se ştie dacă mistreţul a fost nimerit. Dar unul din gonaşi s-a cârligat la pământ, iar zăpada de sub el s-a făcut roşie.

Şi aşa s-a întâmplat că pe 23 decembrie 2012, la orele 13.35, în curtea spitalului raional Făleşti a intrat un jeep negru cu numere de Chişinău. Trei oameni în uniforme de camuflaj au coborât din el, doi l-au luat de subsuori pe al patrulea, care nu se ţinea pe picioare. Au intrat în spital. „Ce are?” – a întrebat domnişoara Inga Gligor, sora medicală de serviciu în secţia de internare. „Are hernie”, a răspuns unul din bărbaţi, zâmbindu-se a râde. „Cum îl cheamă?” „Se numeşte Sorin. Să nu anunţi pe nimeni”.  Cei trei care l-au adus pe Sorin au refuzat să se prezinte. Au urcat în jeep-ul negru şi duşi au fost. Iar Inga Gligor şi-a anunţat şi superiorii, şi poliţia. 

Sorin Paciu, tânărul de 34 de ani (foto 1), abandonat cu burta ciuruită în spital de cei trei crai, avea să moară în noaptea de Crăciun şi să fie înmormântat pe 27 decembrie la Chişinău, în cimitirul de pe str. Armenească. Era un om de afaceri, se zice că a mers la vânătoare cu aparatul de fotografiat, ca să facă poze pentru fiica sa de trei ani.

Întâmplarea de mai sus părea un caz tragic la vânătoare, ca atâtea altele. După deces însă banala tragedie, de la felul cum a fost gestionată de cei implicaţi, devine o catastrofă de proporţii, care creşte ca o avalanşă pe zi ce trece. Nu este făcută o autopsie a cadavrului, nu este găsit corpul delictului, alicele sau gloanţele care l-au ciuruit pe Paciu, poliţia deschide dosarul dar rămâne într-o aşteptare suspectă, iar înmormântarea seamănă cu o spălare în grabă a urmelor. Nicio instituţie de stat nu face publică informaţia, tace procuratura, tace poliţia, tace Moldsilva. Procurorul General Valeriu Zubco participă pe 26 decembrie la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii, unde ar fi putut dezvălui cazul, dar nu suflă niciun cuvânt. După care pleacă în vacanţă. Cazul explodează pe 6 ianuarie, în ajunul Crăciunului „pe vechi”, prin conferinţa de presă a lui Sergiu Mocanu, preşedintele Mişcării Populare Antimafie, care îl acuză pe Valeriu Zubco de uciderea lui Sorin Paciu. Ceea ce urmează e un spectacol absolut indecent.

În loc să dea o explicaţie plauzibilă faptelor şi tăcerilor nejustificate ale instituţiei pe care o reprezintă, în loc să demisioneze din funcţie pentru a evita conflictul de interese în cercetarea dosarului, Zubco îşi apără cu o declaraţie de presă propria nevinovăţie şi îl învinuieşte pe Mocanu de rea-credinţă, afirmând că acesta ar şantaja procuratura pentru a obţine revizuirea cazului feciorilor săi condamnaţi.

„Neg categoric acuzaţiile de omor lansate la adresa mea de către cetăţeanul Sergiu Mocanu (foto 2). Este evident că dacă o astfel de acuzaţie s-ar confirma, demisia mea ar fi iminentă şi răspunderea în faţa legii, de asemenea. Să lansezi o astfel de campanie murdară la adresa unui om, 

indiferent cine ar fi acesta, să alegi un moment ca cel al Sfintelor Sărbători pentru a face asta este o dovadă de cinism care depăşeşte orice limită. Acest lucru este valabil şi pentru cei care au sprijinit această campanie, prin lansarea de insinuări şi aprecieri. Sunt gata să mă supun anchetei oricărei instituţii a statului, dar nu mă voi transforma în „carne de tun” în campaniile murdare ale unora sau pentru luptele dintre politicieni pentru funcţia de procuror general” –  afirmă  Zubco, care, să observăm, este gata să se supună anchetei rămânând în acelaşi timp în scaunul Procurorului General.

Nu mă pot abţine de a face o altă observaţie maliţioasă, cu privire la nemărginita pioşenie a domnului procuror. Cum, zice acesta, să faci acuzaţii în timpul Sfintelor Sărbători, ce cinism!

La fel de pios de altfel a fost şi Preşedintele Nicolae Timofti, şi domnia sa jurist de carieră, care nu a răspuns unui jurnalist asupra cazului pe motiv că „este sărbătoare”.

Dar cireaşa de pe tort în tot acest spectacol „de sărbătoare” a pus-o ex-Preşedintele RM şi preşedintele Partidului Liberal Mihai Ghimpu. Dumnealui a publicat pe contul său de facebook o halucinantă declaraţie. La început nici nu îmi venea să cred că-i aparţine, părea o făcătură, căci stilul ei nu se deosebea cu mult de acela al babei care îşi dădea cu părerea că Biblia o fi fost scrisă de Eminescu. Dar nefiind dezminţită, nu ne rămâne decât să o considerăm autentică. Iată un fragment: „Nu ştiu dacă am dreptate, dar îmi pare că viaţa însăşi este o durere pentru fiecare dintre noi, pentru unii aceasta vine mai devreme, pentru alţii – mai târziu, dar oricum viaţa e cu durere. Eu, însă, dragi prieteni, vă doresc doar fericire. Să fiţi în paza Domnului mulţi ani înainte. Ştiu că sunt aşteptat acasă, inclusiv pentru a răspunde la întrebări legate de vânătoarea din Pădurea Domnească, de moartea lui Sorin Paciu, de ancheta accidentului. Mai bine răspund, de aici, din depărtare, din zona Banatului. Vânătoarea din Pădurea Domnescă, soldată cu moartea lui Sorin Paciu este, după cum am spus, o mare tragedie, o tragedie a vieţii noaste, o tragedie care i se poate întâmpla oricăruia dintre noi, dar în mod diferit, în funcţie de circumstantele momentului şi a locului, atunci când moartea iese la plimbare. Să fim foarte atenţi, este rugămintea mea pentru toţi, mai ales când ştim că moartea este la un pas de fiecare dintre noi. Indiferent de ce am simţit ieri şi ce voi simţi mâine, adevărul şi legea este răspunsul meu.

Dumnezeu să te odihnească în linişte, Sorine! Iartă-l, Doamne, şi pe cel care, din neştire, a luat viaţa lui Sorin!”

În 1061 de cuvinte ale acestui delir folcloristic juristul Ghimpu, căci e jurist, nu scrie o propoziţie despre încercarea de a muşamaliza cazul, despre conflictul de interese, despre demisie, despre omertà.

Ca să închei în grabă povestea indecentului spectacol, voi spune că premierul Filat a acuzat organele puterii că a aflat despre întâmplare din ziare şi a cerut să se ia măsuri urgente, demisia lui Zubco, sedinţa Consiliului AIE, şedinţa Parlamentului. Dar poziţia sa este slabă, căci depinde de algoritmul după care s-au împărţit posturile în Alianţă şi îi plouă asupra capului sumedenie de învinuiri, drepte şi nedrepte…  Aşadar, din toată istoria aceasta partidele AIE, organele statului, Preşedintele ţării ies cu o imagine rău şifonată, ceea ce aruncă în braţele disperării electoratul progresist care nu va mai şti cu cine să voteze la următoarele alegeri. Rămâne dezamăgită şi Europa, care a oferit un enorm credit de încredere actualei conduceri. Se bucură comuniştii, cărora le pică lapte în păsat. În ceea ce priveşte mass media, scandalul în curs a făcut multă lumină, publicul înţelegând cine este independent cu adevărat şi cine este aservit puterii sau sacului cu bani.

Iară noi? Noi, emigranţii? Ce avem de spus cu privire la catastrofa moldovenească noi? Să apărăm Alianţa până la ultima suflare, aşa cum o face cu mult spirit partinic Dorin Duşciac în „Gazeta Basarabiei”? Cu un an în urmă în Italia naufragia din cauza unei criminale iresponsabilităţi Costa Concordia. Dezamăgiţi, italienii au avut totuşi consolarea cuvintelor pe care un oficial al statului, Gregorio de Falco, le-a adresat dezertorului Schettino, cuvinte pline de demnitate şi pasiune civilă. Nouă, moldovenilor, această consolare nu ne-a dat-o niciun reprezentant al statului nostru. Şi tare mă tem ca statul nostru să nu se transforme într-o pădure nepătrunsă, într-un codru cu inimă neagră… Iar între timp buna Valentina Ursu, de la Radio Europa Liberă, ne tot întreabă când ne întoarcem definitiv acasă, la baştina noastră folclorică, la plaiul nostru mioritic. Ah, am veni noi acasă chiar mâine, doamnă Valentina, numai că ne cam temem de mistreţi.

Victor Druţă

 

Sursa: http://www.gazetaromaneasca.com/integrare/moldoveni-in-italia/5104-de-ce-ne-temem-de-mistrei.html

You might also like More from author

Comments are closed.