Cum se falsifică mierea de albine

Mierea, propolisul, polenul şi lăptişorul de matcă reprezintă unele dintre produsele naturale care sunt recomandate în tratarea multor afecţiuni şi care ne oferă o sănătate de fier. Totuşi, mierea pe care o cumpărăm de obicei ar putea să fie falsificată.


O latură importantă a calităţii alimentelor este reprezentată de autenticitatea acestora. Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi prezintă în cartea sa „Şi noi ce mai mâncăm?” cum este falsificată mierea de albine.

Mierea poate fi de mai multe feluri:

1. Miere de flori (mierea monofloră din nectarul unei singure specii de plante şi mierea polifloră, un amestec din nectarul mai multor specii de plante).

2. Mierea de mană (mierea obţinută în urma prelucrării de către albine a altor părţi ale plantei, în afară de flori, sau din secreţiile unor insecte care parazitează plantele).

Nu poate fi numită miere orice alt produs care provine din materii prime administrate albinelor în afară de nectar sau mană, chiar dacă acestea au fost metabolizate de albine şi depozitate în faguri.

Mierea naturală este esenţială funcţiilor metabolice ale omului, ea conţinând mai mult de 280 de compuşi, predominant fiind glucidele. Aceasta conţine potasiu, sodiu, magneziu, fosfor, sulf, clor, fier, cupru, siliciu, galiu, vanadiu argint, etc. Mai mult, mierea de albine are efect antiinflamator şi un conţinut însemnat de vitamine din grupul B, vitamina C şi K.

Mierea de mană are de până la 10 ori mai multe minerale faţă de mierea florală. Proprietăţile dietetico-terapeutice pe care le conţine mierea împiedică dezvoltarea microbilor, anihilează radicalii liberi, având totodată efect stimulator asupra microflorei intestinale probiotice.

Mierea se depozitează într-un loc rece, ferit de umiditate şi lumină solară. Un alt lucru important este că mierea nu se păstrează în vase metalice. În plus, acest produs nu se încălzeşte la mai mult de 40 de grade Celsius şi nu se pune în lapte sau ceai decât dacă aceste lichide au o temperatură mai mică de 40 de grade (în caz contrar, mierea devine toxică).

Cum se poate falsifica mierea

1. Prin metode directe

– prin adaos de substanţe îndulcitoare naturale (zahăr, sirop de glucoză, siropuri de porumb);

– prin adaos de substanţe îndulcitoare de sinteză (zaharină, aspartam);

– prin adaos de substanţe îngroşătoare (amidon, gelatină, clei de oase, albuş de ou);

– prin adaos de coloranţi;

– prin adaos de conservanţi (acid salicilic, acid benzoic);

– prin adaos de neutralizanţi (carbonaţi de sodiu, sodă caustică);

– prin adaos de polen (polen recoltat de albine sau manual);

– prin adaos de corectare a spectrului enzimatic (culturi de drojdii, extract de malţ).

2. Prin metode indirecte

Acest tip de falsificare constă în hrănirea albinelor cu zahăr, sirop invert, siropuri de porumb, glucoză, etc. În acest fel, mierea nu are valoarea biologică a mierii naturale.

You might also like More from author

Comments are closed.