Cum sacrificăm rozătoarele din ogoarele scarificate

soarecidTot mai multe ferme din sudul țării se plâng că după introducerea tehnologiei de scarificare a solului, ca alternativă la arat, au câmpurile invadate cu șoriceii. Am consultat un fermier și un specialist, în încercarea de a afla o rezolvare la această problemă.

Academicianul Gheorghe Sin, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice, explică cauzele invaziei de șoareci în fermele care aplică scarificarea pe scară largă: “Cauza e în primul rând practicarea monoculturii și la asta mă refer în mod special la cerealele păioase. Faptul că nu se alternează culturile, nu se realizează nici alternanța lucrărilor solului și celelalte măsuri agrotehnice. Există ferme unde an de an solul rămâne numai într-un anumit fel prelucrat, în general pentru culturile de păioase s-a renunțat la lucrări ale solului adânci, iar pregătirea solului se face exclusiv superficial, la 10-12 centimetri adâncime, prin lucrări făcute cu grapa cu discuri sau alte unelte, utilizarea scarificatorului, deci nu se mai fac arături cum se făceau altădată, adânci. De asemenea această înmulțire are loc și pe parcelele cultivate cu plante perene, lucrenierile, unde la fel solul este nederanjat și nu sunt deranjate nici aceste rozătoare, care își fac galerii în sol și care se înmulțesc acolo. Un alt factor care a favorizat această înmulțire peste măsură este climatul mai cald, iernile blânde. Întotdeauna după iernile blânde populațiile de rozătoare cresc excesiv”.

Soluțiile sunt la îndemâna oricui

Valeriu Tabără prezintă o serie de soluții, accesibile oricărui fermier și pe care bunul simț al celor care cultivă solul cu grijă și drag, le cunosc prea bine, însă pe care adesea fermierii timpurilor noi, în căutarea profiturilor rapide, le-au uitat: „În ultimii ani au început să fie promovate o serie de tehnologii, fie prin semănatul direct, în teren nelucrat deloc. Solul este numai mobilizat puțin și asta doar pe direcția rândului în care sunt încorporate semințele în sol. Este vorba de culturi de grâu, de porumb sau chiar de floarea-soarelui.

Noi recomandăm scarificarea doar în contextul rotației culturilor pe aceeași solă, care automat duce și la alternanța sistemului de lucrări ale solului, ceea ce înseamnă și alternanța adâncimilor la care solul este lucrat. Este nevoie ca periodic să facem lucrări mai adânci, adică să revenim cu o arătură. Trebuie să alternăm cerealele păioase cu prășitoare: grâu, porumb, floarea soarelui, leguminoase. Important e să nu avem pe aceeași solă mai mulți ani aceeași cultură. Cel mult putem reveni în al doilea an, dar nu mai mult. Această succesiune de culturi va însemna că vom avea automat și o succesiune de metode de lucrare a terenului, tehnici diferite de semănat, de combatere a buruiienilor șamd. Desigur, se pot folosi și substanțe raticide, dar este o metodă scumpă și costisitoare. Au existat mai multe produse cu care se puteau stropi parcelele, dar Uniunea Europeană a luat măsura de a interzice folosirea majorității acestor substanțe, pentru că au o toxicitate foarte ridicată”.

O altă metodă recomandată de Gheorghe Sin este protejarea faunei folositoare: “Se poate constata că la arat, în spatele tractorului care întoarce brazda, vin o mulțime de păsări, precum berzele și ciorile, care vin și se hrănesc cu aceste rozătoare care ies la suprafață prin dislocarea solului în urma plugului, ceea ce ajută la ținerea sub control a populațiilor de rozătoare”.

Soluțiile lui Valeriu Tabără: “Dacă e făcut ca lumea, scarificatul la rându-i sparge cuiburile de șoareci, dar trebuie scarificat în profunzime, prin afânare mai adâncă, nu doar discuit deasupra. Această măsură trebuie completată cu cea de curățare a solului. Allternativa sunt momelile, însă trebuie găsite acele produse care nu creează probleme mediului și care nu fac rău animalelor sălbatice: căprioare și alte specii”. (Integral pe agrointel.ro)

You might also like More from author

Comments are closed.