Cultura de mazăre, avantajoasă şi profitabilă

mazareÎn România structura culturilor a impus, timp îndelungat, cultivarea mazării, în primul rând după porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartof, rapiţă (cu rezultate destul de bune).
Nu se recomandă amplasarea culturilor de mazăre după alte leguminoase, pe de o parte, pentru a evita riscurile excesului de azot, iar pe de altă parte, din cauza perpetuării şi amplificării atacului unor boli; de altfel, pentru structura culturilor din România ar fi neraţional să se renunţe al efectul ameliorator al leguminoasei în asolament.

Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi, ca atare, monocultura este exclusă. În cazul cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren, apare fenomenul de „oboseala solului”, care se manifestă, în principal, prin tulburări bruşte de creştere, absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini, putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii. Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei şi de excesul de apă, datorate compactării solului şi drenajului defectuos. În monocultură se amplifică îmburuienarea terenului, atacul de boli şi dăunători, astfel că producţiile scad considerabil. În prezent, se acceptă că mazărea poate reveni pe acelaşi teren după 3-4 ani, fără risc, cu condiţia tratării seminţelor, înainte de semănat, împotriva bolilor.

La rândul său, mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe culturi şi o excelentă premergătoare pentru grâu, deoarece, se recoltează timpuriu, are o influenţă favorabilă asupra structurii solului, solul este reavăn şi se poate ara în condiţii bune, în sol rămâne o cantitate apreciabilă de materie organică şi de azot (circa 1,5 t substanţă uscată şi 30-100 kg N/ha). În condiţiile din România mazărea trebuie cultivată în solele în care urmează să fie semănat grâu de toamnă. Sunt situaţii când, după mazărea recoltată timpuriu, în luna iunie, sunt semănate culturi succesive, care folosesc bine disponibilul termic rămas până în toamnă.

Dezmiriştirea. Imediat după recoltarea plantei premergătoare şi eliberarea terenului de resturi vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriştit, cu scopul mărunţirii buruienilor, a resturilor vegetale (miriştea) şi a startului superficial al solului.

Arătura. Cât mai curând posibil terenul se ară cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25-35 de cm. Cultivatorii de mazăre recomandă, adesea, să se are mai adânc decât pentru alte culturi; îndeosebi pe solurile grele, afânarea adâncă a solului favorizând o mai bună dezvoltare a rădăcinilor în straturile adânci ale solului.

Mazărea este semănată primăvara cât mai timpuriu, atunci când se poate pregăti terenul în condiţii bune (solul s-a zvântat bine). Calendaristic, în România, culturile de mazăre sunt semănate în cursul lunii martie (de regulă, în prima jumătate a lunii martie în sud şi în a doua jumătate în restul zonelor); spre nord şi în ultimii ani cu desprimăvărare târzie, sunt situaţii în care mazărea este semănată la începutul lunii aprilie.

Semănatul timpuriu oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100-200 zile cu vreme favorabilă mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei (lunile martie-iunie). În acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în sol în sezonul rece şi care asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe.

Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se discută chiar despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 de zile faţă de perioada optimă de semănat. Sunt afectate toate componentele de producţie şi îndeosebi numărul de boabe formate pe o plantă.

Mazărea posedă o anumită „supleţe” privind densitatea lanului şi poate compensa parţial, prin ramificare, densităţile prea mici. Ca urmare, cu cât zona are un climat mai moderat, sub aspectul regimului termic şi pluviometric, cu atât se poate semăna cu densităţi mai mici, iar întârzierea semănatului are efecte negative mai pronunţate. Din contră, cu cât zona de cultivare este mai secetoasă, ci atât trebuie semănat mai devreme şi se va lucra cu densităţi mai mari.
Pentru combaterea dăunătorilor se folosesc microorganisme entomopatogene ca B. brassiniana pentru gărgăriţa frunzelor la mazăre şi Enthomophora sp. pentru păduchele verde al mazării. (Integral pe agroromania.manager.ro)

 

You might also like More from author

Comments are closed.