Ce trebuie să ştim despre starea de sănătate a pământului

teren_arenda2Solul reprezintă condiţia esenţială pentru existenţa pe Terra a unei părţi însemnate a vieţii, inclusiv a omului.

Dr. ing. Mihail Dumitru – directorul Institutului de Cercetări Pedologice şi Agrochimice, făcând o radiografie asupra solului din ţara noastră, pune şi diagnosticul: este „bolnav“. Prezintă totodată principalele simptome:

• seceta afectează peste 7 mil. ha, eroziunea se întinde pe 6,3 mil. ha;

• sunt cu exces de apă 3,5 mil. ha, au conţinut mic şi foarte mic de humus 7,5 mil. ha;

• au conţinut mic şi foarte mic de azot peste

5 mil. ha, au conţinut mic şi foarte mic de fosfor 6,9 mil. ha, iar conţinut scăzut de potasiu 780.000 ha.

Dr. Dumitru concluzionează că, în ultimii 20 de ani, s-a pierdut o clasă de fertilitate a solului ca urmare a tehnologiilor de cultură necorespunzătoare.

Acad. Cristian Hera, vicepreşedintele Academiei Române, menţionează că mitul pământului bogat în România a dispărut deoarece s-a practicat o agricultură de tip minerit, doar am extras din sol cantităţi importante de elemente nutritive (cu fiecare recoltă de cereale 300-400 Kg NPK/ha), dar înapoi nu am dat decât cantităţi foarte reduse (30-40 kg/ha s.a., faţă de 300-500 kg/ha s.a. cât dau unele ţări din UE).

Ce măsuri se impun?

1. Anii secetoşi devin tot mai frecvenţi, astfel încât este obligatorie reamenajarea suprafeţelor irigate cu tehnologii moderne, cu consumuri mai reduse de apă şi energie. Totodată, sunt necesare măsuri care să asigure acumularea în sol a tuturor precipitaţiilor şi consumarea apei cu mare grijă pentru a se folosi numai de către plantele de cultură.

Se va recurge mai mult la folosirea culturilor alternative care sunt mai rezistente la secetă (sorgul – alternativă la porumb, şofrănelul ca alternativă la floarea-soarelui, năutul, la leguminoase pentru boabe ş.a.) Totodată, se va intensifica activitatea de creare a „cultivarelor“ cu perioada de vegetaţie mai scurtă şi mai tolerante la stresul hidric.

2. Pentru prevenirea şi reducerea eroziunii solului sunt de luat în seamă rezultatele experimentale concludente, în special de la Staţiunea de Cercetări Perieni, care trebuie aplicate în practică. Desigur că fragmentarea suprafeţei agricole în peste 40 mil. parcele îngreunează aceste măsuri. În zonele cu teren în pantă parcelele s-au împărţit din deal în vale şi aşa se execută lucrările solului favorizând fenomenul de eroziune.

Se mai adaugă defrişarea masivă a pădurilor, a lizierelor, desfiinţarea teraselor etc. Numai comasarea suprafeţelor şi executarea lucrărilor de-a lungul curbelor de nivel, plus celelalte măsuri stabilite de cercetarea agricolă în domeniu, pot stăvili dezastrul produs de fenomenul de eroziune.

3. În ceea ce priveşte creşterea conţinutului de humus al solului, de care depinde, de fapt, gradul de fertilitate şi capacitatea de producţie, este necesar ca solul să fie îmbogăţit în materie organică atât prin aplicarea de gunoi de grajd, cât şi prin valorificarea tuturor resturilor vegetale. În acelaşi timp, trebuie să fie create condiţii în sol pentru activitatea microorganismelor care să descompună materia organică cu formarea de humus şi mineralizarea ei pentru a asigura nutrienţi pentru plante. Aceasta se poate obţine printr-o raţională lucrare a solului şi menţinerea lui într-o stare optimă de afânare.

Toate acestea se pot rezolva atunci când în exploataţia agricolă respectivă se asigură o structură de culturi adecvată, din care să nu lipsească sola amelioratoare şi o rotaţie corectă, într-un asolament raţional.

4. Deficitul de elemente nutritive şi în primul rând de fosfor şi azot se poate completa prin aplicarea de îngrăşăminte chimice. Dacă problema azotului este mai uşor de rezolvat prin culturile leguminoase care pot aduce 60-250 kg N/ha şi printr-o activitate biologică susţinută în sol, cu tehnologii de cultură adecvate prin care cu ajutorul nitrificării poate aduce 50-60 kg N/ha, problema fosforului rămâne sub semnul întrebării. Fosforul este elementul nutritiv de bază fără de care nivelul producţiei nu trece de 50-60% din potenţialul culturii respective.

Fabrica de superfosfat de la Năvodari, precum şi alte fabrici care produc îngrăşăminte complexe trebuie să producă la capacitatea maximă.

Ministerul Agriculturii, Guvernul trebuie să se implice în această acţiune dacă dorim ca agricultura să devină, cu adevărat, ramura de bază a economiei naţionale.

Este la îndemâna şi de datoria organelor de decizie, dar mai ales a agricultorilor şi specialiştilor, ca, prin măsuri tehnologice adecvate, să amelioreze măcar o parte din simptomele organismului „bolnav“. (Sursa: lumeasatului.ro)

You might also like More from author

Comments are closed.