Cât câştigă, anual, un fermier francez

palarie_fermierAgricultura franceză beneficiază de o cincime din totalul subvenţiilor acordate de Uniunea Europeană prin Politica Agricolă Comună (PAC), iar preşedintele Nicolas Sarkozy se luptă să păstreze acest avantaj al ţării sale, deşi unele state au început deja să-şi exprime nemulţumirea, întrucât sunt obligate să-şi mărească contribuţia. „The Daily Telegraph“, ziar britanic conservator şi, în general, antieuropean, susţine în paginile sale importanţa PAC pentru fermele mici şi mijlocii, dând exemple concrete în acest sens. 

Aproape 550 de acri (220 de hectare) de grâu, orz, mazăre şi sfeclă de zahăr se întind în spatele micii ferme de piatră, unde Nicolas Galpin trăieşte cu familia lui. Văzând culturile de pe marginea satului Auvernaux, este greu de crezut că ferma se află la doar câţiva kilometri în sudul metropolei Paris şi la 15 minute de mers cu maşina de la ultima staţie de metrou. Dar, aceasta este Franţa, grânarul Europei, unde fermele încep de la porţile capitalei.

Franţa primeşte o cincime din totalul subvenţiilor pentru agricultură

Supraveghindu-şi ferma, domnul Galpin a cules ceva ce arată ca o ridiche supradimensionată, dar care este, de fapt, sfeclă de zahăr. „Este un an bun: nivelul de zahăr este ridicat. Cu puţin noroc vom scoate 800 de tone de zahăr din cele 60 de hectare de sfeclă“. Ca aproape toţi agricultorii francezi, el primeşte ajutoare directe de la UE, în jur de 70.000 de euro pe an.Anul trecut, peste o jumătate de milion de agricultori francezi au primit un total de 10,39 miliarde de euro din subvenţiile UE, aproximativ o cincime din total. În medie, fiecare agricultor a primit puţin peste 20.000 de euro, iar doar unul din zece primeşte mai mult de 50.000 de euro. „Este o viaţă bună“, a spus domnul Galpin, „dar nu vă faceţi o idee greşită. Oamenii cred că noi câştigăm o mulţime de bani, pentru că se uită la cifra de afaceri, nu la ce câştigăm la sfârşitul zilei“.Cifra de afaceri a fermei sale a fost de 350.000 de euro anul trecut, dar domnul Galpin trebuie să plătească salariile şi cotizaţiile pentru muncitorul lui, precum şi asigurări, pesticide, utilaje şi chirie pentru teren – doar o parte din cele 220 de hectare îi aparţine. După toate acestea, lui îi rămân în jur de 60.000 euro pe an, din care jumătate se duce la părinţii săi, care încă îl mai ajută. Profitul este aproape exact ceea ce primeşte de la ajutorul acordat de UE. „Sincer, am prefera să nu primim deloc subvenţii şi să putem trăi în întregime din propria producţie. Dar, la preţul grâului de acum, nu am putea supravieţui“, a spus el. (Integral pe ziarulumina.ro)

You might also like More from author

Comments are closed.