Brașov: Găinile din Ucea au ajuns atracţii turistice pentru americani

gaini1Orice sat unde oamenii îşi lucrează pământul şi păstrează vechile obiceiuri poate deveni o atracţie turistică. Nu trebuie să le arătăm construcţii grandioase şi nici monumente de mii de ani ca să îi cucerim pe străini.

Un exemplu vine de la un tânăr din Ţara Făgăraşului, care aduce în fiecare an sute de oaspeţi în gospodăria bunicii lui. Îi hrăneşte cu ciorbă de salată şi tocană de cartofi şi îi pofteşte să cotrobăie prin coteţul găinilor şi sa asculte în tăcere sunetul coasei, arată jurnaliştii de la Pro TV Braşov.
Satul Ucea de Sus, din Ţara Făgăraşului, nu are monumente UNESCO şi nu a călcat nicio personalitate pe acolo. Cu toate acestea, primeşte zeci de turişti străini. Ghidul lor este chiar un localnic, Iulian Cozma. Tânărul a descoperit cu mulţi ani în urmă că viaţa din satele noastre este fascinantă pentru străini.
Iulian Cozma nu s-ar fi gândit niciodată că găinile ar putea deveni atracţie turistică: „Personal, nu m-am gândit, până a venit John din America, un tip născut în Honolulu, care are o agenţie de turism în Seattle şi cu care am mers prima dată în Ucea în 2004, acum 10 ani. Şi a avut acelaşi tratament şi nu ştiam de ce sunt aşa entuziasmaţi şi John s-a întors vreo 3 ani consecutiv şi Ucea era un «must» în program”.

Casa veche a bunicii lui Iulian a devenit obiectiv turistic. Mai ales după ce a fost restaurată. „Nu poţi pune pe această casă nişte scocuri din plastic sau din materiale moderne. Aşa că am chemat nişte ţigani să le facă, pentru că ei sunt meşteri în prelucrarea metalului. Şi ţigla de pe casă e mai veche de 60 de ani”, povesteşte el.
Înăuntru, Iulian a adunat tot ce a găsit mai vechi prin gospodărie. Nu are mobilă de Biedermeier sau decoraţiuni făcute de meşteri populari, dar atmosfera de odinioară e de ajuns pentru turişti. „Wow, wow, uite ce paturi”, se miră ei. „Paturile sunt din lemn masiv, iar capetele sunt din lemn de trandafir, au cam 80 de ani şi le-am adus din apartamentul meu din Braşov”, le explică proprietarul.

Străduţele prăfuite cu case simple, bivoliţele din grajduri, răsadurile din grădină, moara de apă a satului – toate îi cuceresc definitiv pe vizitatori. Regulă în moară: „Trebuie să plăteşti un procent pentru ce cantitate ai şi plăteşti o taxă extra pentru curentul consumat”.
Piesa de rezistenţă în acest traseu este „La căldări”, aşa cum numesc localnicii distileria din capătul satului şi unde au din nou ocazia să deguste produsele locale. Grupurile aduse de Iulian sunt din ce în ce mai dese. Turiştii pleacă mulţumiţi, cu telefoanele pline de poze şi cu gustul bucatelor delicioase. „E ceva ce trebuie repetat, nu am văzut chiar cât am vrut să vedem, a lăsat un gust de «trebuie să te întorci». Este tema unei noi călătorii”. (Integral pe bizbrasov.ro)

You might also like More from author

Comments are closed.