Asenitza 96: Cum arată o fermă mare din Bulgaria

Situaţia de pe piaţa laptelui şi produselor lactate nu este una foarte clară în Europa, mai ales după dispariţia cotelor de lapte în 2015. Totuşi, în ciuda temerilor şi a lipsei de certitudini, marile ferme fac investiţii în noi tehnologii, în specialişti, în cercetare şi în animale, administratorii acestora fiind ferm convinşi că viaţa merge oricum mai departe şi că, orice s-ar întâmpla, oamenii vor avea nevoie şi în viitor de produsele lor, de lapte, de carne, de brânzeturi, de produse tradiţionale, de mâncare, în general.  

De fapt, dacă e să luăm în considerare cifrele oficiale de pe piaţa laptelui, datele puse la dispoziţie de Uniunea Europeană, lucrurile nu stau deloc rău pentru fermieri. Dimpotrivă…Cantităţile de lapte colectat în Uniunea Europeană au crescut cu 4,6% în ultimele luni,  de asemenea, a fost procesat cu 22% mai mult lapte în ultima perioadă şi, ceea ce e şi mai important, cererea de produse procesate, cum ar fi untul şi brânza, a crescut simţitor, potrivit sursei menţionate.

În concluzie, o fermă poate fi şi în viitor, ca şi acum, o idee de afacere de succes, dacă este bine gestionată şi bine tehnologizată.

Un exemplu în acest sens am găsit în Bulgaria, ţara vecină, unde, în general, situaţiile, oamenii şi poveştile seamănă cu cele din România…În general…fiindcă în particular fiecare poveste este altfel şi fiecare conţine ceva special, din care se poate învăţa ce e de învăţat.

Deci…una dintre cele mai mari ferme de vaci din ţara aflată la sud de Dunăre se numeşte Asenitza 96. Aceasta este gestionată de  Aleksander Kaishev, care, deşi a absolvit o facultate de istorie nu a stat nici măcar o oră la catedră, fiindcă  de la început a simţit nevoia să facă altceva, adică să se ocupe de creşterea animalelor şi de afaceri şi nu să le vorbească elevilor şi studenţilor despre Alecksandr Nevski sau despre Filip Macedoneanul, tatăl lui Alexandru Macedon, care a tărit cam în aceeaşi zonă în care trăieşte el azi, adică nu departe de Asenovgrad.

De unde a apărut această pasiune pentru zootehnie  este greu de spus, mai ales dacă ne gândim că Aleksander Kaishev provine dintr-o familie cu pretenţii, că tatăl său a fost medic şi că a trăit într-un mediu în care prea puţin s-a pus problema unui trai la ţară, printre vaci. Cum a ajuns un profesor de istorie să conducă ferma aflată în Top10 unităţi de profil din Bulgaria? El, personal, spune că din noroc. Ceea ce înseamnă că îi place ce face şi că este mulţumit unde a ajuns până acum.

Povestea lui propriu-zisă s-a întâlnit cu cea a fermei în 1996, deci cu aproape 20 de ani în urmă, când Asenitza, unitatea pe care azi o conduce, era în paragină, când clădirile de aici erau distruse aproape în întregime, iar vechea fermă era aproape o ruină. Cum a ajuns în această stare? Românii ştiu la fel de bine ca şi bulgarii cum…

După căderea regimului comunist, majoritatea unităţilor de producţie care aparţinuseră statului au fost lăsate în paragină, fiindcă proprietatea tuturor asupra tuturor bunurilor nu mai exista, şi nimeni nu reuşea nici să împartă proprietăţile, dar nici să le întreţină, aşa cum ar fi trebuit. După paragină a urmat distrugerea efectivă şi intenţionată a fabricilor şi a fermelor. Ca şi în România, şi în Bulgaria oamenii cred că distrugerile au fost făcute cu intenţie şi nu la întâmplare, dar asta e altceva…

Ei bine, după ce ferma a fost distrusă aproape în întregime nimeni nu mai părea dispus să dea niciun ban pe ea, fiindcă nu mai merita aproape nimic. Atunci a venit momentul lui Aleksander, care a decis să cumpere fosta Cooperativă Agricolă de Producţie a Asenovgradului cu bani puţini. Aproape pe gratis, de fapt.

Începutul nu a fost deloc uşor. Clădirile erau distruse, iar cele 118 vaci de la început nu aveau nici pedegree, nici nu erau exact aşa cum şi-ar fi dorit el, dar măcar erau ceva. De aici, până la ceea ce este azi Asenitza a fost de muncă, dar efortul  a meritat, aşa că acum în fermă trăiesc  350-360 de vaci de lapte şi, pe lângă ele, 300 de juninci şi viţei. Şi pentru că un asemenea şeptel  are nevoie de resurse, de oameni care să se ocupe de el, în fermă muncesc nu mai puţin de 35 de oameni, cu salarii relativ mari pentru Bulgaria. Astfel, un muncitor simplu primeşte în jur de 300 de euro pe lună, un specialist, un veterinar sau un tehnolog, primeşte lună de lună 780 de euro. În unitate sunt doi ingineri, doi veterinari, mai mulţi tehnicieni, doi contabili şi personal necalificat, care toţi muncesc cot la cot pentru o firmă care evident are un viitor promiţător.

Totuşi, tânărul administrator are o supărare legată de salarii. El este nevoit ca 70% din banii alocaţi pentru salarii să îi trimită către bugetul de stat, ca taxe şi impozite, ceea ce este foarte mult.

Totuşi, salariile foarte mari ale angajaţilor şi investiţiile masive în maşini, tractoare sau utilaje au ridicat puternic ferma şi au dus întreaga afacere într-un elitist top 10 al agriculturii bulgăreşti şi apoi, pe lista furnizorilor de lapte pentru compania franceză Danone, unde a rămas de mai bine de 10 ani.

Reportajul integral îl puteţi urmări aici:

You might also like More from author

Comments are closed.