CALENDARUL APICULTORULUI: CE TREBUIE SĂ FACI ÎN SEPTEMBRIE, ÎN STUPINĂ

O dată cu prima lună de toamnă familia de albine îşi începe pregătirea pentru iernare, deşi primele semne apar încă de la jumătatea lunii august când începe eliminarea trântorilor din stup şi reducerea progresivă a puterii pe fondul lipsei de cules din natură.

Populaţia de albine începe să scadă, cuibul se restrânge pe zona cu puiet, configurându-se spaţiul viitorului ghem de iernare. Intervenţiile apicultorului trebuie să aibă în vedere orânduirea cuibului, stimularea producerii de albină de iernare prin hrăniri stimulatorii precum şi acumularea şi concentrarea resurselor de hrană necesare unei bune iernări, ţinându-se cont de cantitatea şi calitatea acesteia.

Se recomandă valorificarea în continuare a resurselor naturale de hrană (culesuri târzii). În caz contrar, este importantă evaluarea rezervelor şi  aplicarea de hrăniri stimulatorii gluco-proteice (artificiale) pentru creşterea de puiet şi în acelaşi timp a celor de completare pentru asigurarea cu rezerve de hrană. Este bine ca hrănirile de stimulare artificiale să nu se facă mai târziu de 20 septembrie pentru ca noile albine care vor ecloziona să beneficieze de zborurile de curăţire, atât de importante pentru o bună iernare, înainte de reducerea temperaturilor exterioare sub 10-12ºC.

Lucrări de efectuat în această perioadă:
1. Revizia generală de toamnă care constă într-o serie de activităţi ce depind de zona geografică, condiţiile de cules, tipul de stup şi situaţia puietului din cuib:
– Dimensionarea cuibului în funcţie de fagurii ocupaţi de albină (îndepărtarea fagurilor goi, descăpăcirea după diafragmă a celor cu miere puţină, eventual completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai puternice); Asigurarea rezervelor de hrană (1,5-2,5 kg miere căpăcită/fagure, de calitate (nu de mană);
– Păstrarea în cuib a fagurilor mai închişi la culoare, dar nu vechi, care să menţină căldura cuibului pe timp de iarnă, cu celule de lucrătoare buni de ouat în prima parte a primăverii;
– Schimbarea mătcilor necorespunzătoare dacă nu s-a făcut în luna precedentă;
– Menţinerea familiilor cu populaţie de albine suficientă astfel încât la intrarea în iarnă să existe în stup o cantitate de 2,0 – 2,5 kg albină; Întărirea familiilor slabe pentru a putea depăşi cu bine perioada de iernare;
– Administrarea hrănirilor de stimulare glucidice pentru creşterea albinei de iernare; administrarea acestora se face sub formă de sirop în cantitate de 150 ml-250 ml la interval de 2-3 zile. Descăpăcirea fagurilor cu miere plasaţi după diafragmă sau în corpul de jos la stupii ME asigură o foarte bună stimulare şi o concentrare a rezervelor în acelaşi timp.
– De asemenea hrana proteică trebuie administrată pentru creşterea de albine viguroase capabile să traverseze iarna în bune condiţii. În acest sens se poate administra polenul recoltat din familii proprii sănătoase (nu cumpărat) sau înlocuitori ai acestuia în sirop, turte sau ca atare în cazul polenului.
– Strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului şi punerea gratiilor împotriva pătrunderii şoarecilor ar fi de asemenea o serie de măsuri binevenite mai ales dacă timpul este rece. Pentru nopţile reci este importantă protejarea termică a familiilor de albine cu salteluţe sau pernuţe peste podişor şi eventual unele împachetări laterale, mai ales la stupii orizontali.
2. Evaluarea stării de sănătate şi luarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea bolilor –  efectuarea examenului clinic şi efectuarea de tratamente necesare, împotriva varroozei, conform prospectului, aplicarea măsurilor de zooigienă în stupi şi stupină pentru combaterea nosemozei.
3. Conservarea fagurilor goi care se vor depozita în dulapuri speciale, corpuri de stup şi tratarea cu sulf pentru prevenirea găselniţei; continuarea lucrărilor de reformare a fagurilor vechi;
4. Recondiţionarea elementelor de stup care urmează să adăpostească familiile pentru iernare.

Sursa: aca.org

You might also like More from author

Comments are closed.