Analiza HotNews.ro Impactul secetei: Cum afecteaza seceta cursul de schimb euro/leu si ratele bancare

Foarte pe scurt, seceta duce la scaderea drastica a recoltelor pe care le scumpeste. Indirect, duce la reducerea exporturilor  agricole si de energie, la deprecierea leului la scumpirea produselor din carne (pentru producerea unui kilogram de carne se consuma in medie 5-6 kg de cereale), determina reducerea efectivelor de animale, la scaderea productiei de energie electrica in hidrocentrale, genereaza saracie,  alterand in acelasi timp si starea de sanatate a populatiei. 

  • Aceste costuri  vor fi contabilizate de economie incepand din trimestrul al treilea, factura lor intinzandu-se pana la urmatoarele recolte (in medie, pe durata a trei trimestre).
  • Indirect, cresterea preturilor impiedica Banca Centrala sa coboare dobanda cheie care ar putea duce, prin canalul de transmisie a politicii monetare la scaderea costului creditelor.
  • Reducerea exporturilor (productia fiind foarte putina, este mentinuta in tara pentru uz intern) duce la scaderea incasarilor in valuta, afectand pe aceasta cale si cursul de schimb in sensul deprecierii leului.

Cea mai recenta seceta severa din Romania  a fost inrtegistrata in 2007, cand inflatia a fost generata in proportie de 70% de cresterea preturilor produselor agricole provocata de seceta, potrivit Rapoartelor privind inflatia ale BNR. Pana in iunie trendul inflatiei era descrescator, insa seceta a inversat tendinta, ducand la amanarea unei relaxari a politicii monetare.

„In 2007, s-a inregistrat o restrângere cu circa 9% a auto-consumului şi cumpărărilor de pe piaţa ţărănească, cauza principala fiind seceta din prima parte a anulu”, se arata in rapoartele Bancii Nationale. Potrivit acelorasi documente, pentru a suplimenta veniturile (scazute drastic de seceta care nu a permis incasari din vanzarea recoltelor slabe), taranii au inceput sa isi vanda din animalele de langa casa sau sa si le sacrifice, accentuindu-se astfel gradul de saracie.

„Pe o traiectorie descrescătoare s-au plasat şi exporturile de energie electrică (scădere de volum cu peste 40 la sută)– limitarea acestora la onorarea contractelor cu partenerii tradiţionali, în contextul unui an secetos.

  • Scaderea producţiei vegetale interne ca urmare a  dublatpreturile cerealelor  comparativ cu perioadele similare din anul anterior, dar şi pe cele ale plantelor tehnice, legumelor şi fructelor. În cazul produselor de origine animală, costurile mai mari cu furajele au dus la sacrificari sau vanzari consistente ale animalelor.
  • Această influenţă s-a transmis în mod diferit: reduceri ale amplitudinii ieftinirilor în cazul principalelor sortimente de carne şi respectiv scumpiri intense în cazul ouălor şi al laptelui. Deşi relativ surprinzătoare, menţinerea ritmurilor anuale negative în cazul cărnii ar putea fi cauzată de concurenţa importurilor în condiţiile în care preţul cărnii pe pieţele internaţionale a crescut mai încet comparativ cu intervalele precedente; creşterea numărului de sacrificări, în încercarea de reducere a costurilor mari generate de furaje„, mai arata BNR.

 Sigur ca, statistic, conteaza mult faptul ca avem o pondere ridicată a segmentului alimentar în coşul de consum al populaţiei (circa 40 la sută, dar exista si alte corelatii.
Din pacate, analizele climatice asupra României, privind ultimii 40 de ani ai secolului al XX-lea, pun în evidenţă scăderea cantităţilor anuale de precipitaţii, mai ales în zonele sudice şi sud-estice ale ţării, arii cu risc mare pentru fenomenul de secetă datorită şi temperaturilor mai ridicate. Această tendinţă este mai puţin evidentă în vestul ţării, dar manifestă o creştere în vestul şi nordul Moldovei. Un alt aspect demn de a fi remarcat este faptul că zona montană, care prezintă în mod normal un bilanţ puternic pozitiv al apei, a înregistrat, în ultimii ani ai secolului al XX-lea, valori neobişnuit de coborâte ale cantităţilor de precipitaţii, se arata in lucrarea de cercetare „Efecte socioeconomice ale secetei asupra calităţii vieţii comunităţilor umane din România”. Acest lucru are un impact negativ nu numai pe plan local, ci şi la nivel de ţară, unde influenţele economice şi sociale sunt legate, îndeosebi, de producţia de energie electrică, de irigaţii.

• Studiile de economie agrară arată că modificările structurale produse în agricultura românească, după 1989, prin aplicarea Legii fondului funciar, au determinat importante modificări şi în structura culturilor din ţara noastră. Ca urmare, mica gospodărie ţărănească a devenit preponderentă, sub aspectul proprietăţii private asupra pământului şi este bazată mai mult pe autoconsum şi mai puţin pe comercializarea produselor. Din această cauză, agricultura s-a orientat, în special, în direcţia culturilor de grâu şi de porumb.
• Deoarece culturile de cereale sunt realizate pe suprafeţe mici, cu minimum de cheltuieli de înfiinţare şi întreţinere, recoltele obţinute sunt scăzute şi influenţate de condiţiile climatice, în special de secetă. În consecinţă, veniturile producătorilor agricoli sunt în concordanţă cu productivitatea scăzută, iar seceta care se prelungeşte de la un an la altul pune pe mulţi ţărani în imposibilitatea reluării ciclului agricol. În multe comune din judeţele afectate de secetele precedente, operaţiunile de recoltare pe unele suprafeţe au fost sistate, deoarece erau mai scumpe decât valoarea în sine a recoltei obţinute. În alte cazuri, grâul uscat de secetă a fost folosit ca furaj pentru animale.

În acest fel, pierderile care se cumulează de la un an la altul, datorită secetelor excesive şi prelungite, accentuează declinul în agricultură şi contribuie la accentuarea sărăciei, în special la nivelul  micilor exploataţii, de tipul gospodăriei ţărăneşti.

  • Se ajunge în situaţia ca, indiferent de preţul de vânzare al cerealelor, o mare parte dintre ţărani să nu-şi poată acoperi cheltuielile de producţie şi deci să fie puşi în imposibilitate de a relua ciclul agricol. Se formează, astfel, un cerc vicios, în care „sărăcia creează sărăcie”, iar „satul românesc nu face o tranziţie spre economia de piaţă, ci rămâne încremenit în subzistenţă” (M. Berca, 2000).

În anii secetoşi se înregistrează şi cele mai numeroase incendii forestiere. Acestea sunt determinate atât de factori naturali (descărcări electrice, autoaprindere pe fondul temperaturilor înalte), cât şi antropici (neglijenţe, acţiuni intenţionate) şi sunt favorizate de efectele secetelor prelungite din vară şi din toamnă. Statistica de mediu consemnează, pentru perioada 1996–2000, un număr mediu anual de 199 de incendii forestiere. Accentuarea fenomenului de secetă în acest interval de timp de cinci ani a atras după sine şi o creştere explozivă a numărului de incendii de pădure, de la un minim de 37 în 1997, la un maxim de 688 în anul 2000

  • Impactul secetei asupra alimentarilor cu apa a localitatilor

Creşterea temperaturilor  conduce la instalarea secetei hidrologice, respectiv la reducerea debitelor resurselor de apă (de suprafaţă şi subterane), fapt ce periclitează alimentarea cu apă a localităţilor, industriei şi agriculturii.
Circa 72% din alimentările cu apă pentru diferite folosinţe provin din surse de suprafaţă. În perioadele de secetă hidrologică, resursele de apă de pe râurile interioare pot să scadă de aproape nouă ori, ceea ce creează probleme, mai ales în zonele cu risc ridicat la acest fenomen meteorologic extrem. În acelaşi timp, se produce şi o diminuare accentuată a resurselor de apă subterane, care măreşte deficitul de apă în zonele respective, unde se instalează aşa-numitul „stres hidric”, când omul percepe seceta hidrologică prin lipsa apei
În felul acesta, apar disfuncţii în alimentarea cu apă a localităţilor, în special a celor care utilizează surse proprii (fântâni şi izvoare), supuse influenţelor climatice.

  • Statistica arată că un număr de aproximativ 7 milioane de locuitori mai ales din zona rurala se alimentează cu apă din surse proprii. În mediul rural, problema alimentării cu apă din surse proprii, în special din fântâni, ridică, în momentul de faţă, aspecte legate de posibilitatea de realizare (adâncime) în funcţie de nivelul acviferului, de amplasarea în raport cu sursele de poluare şi de calitatea apei. Adâncimea redusă a multor fântâni (care, pe lângă faptul că dă posibilitatea contaminării apei, determină un debit fluctuant, în funcţie de condiţiile meteorologice) duce la secarea lor, ceea ce provoacă o lipsă acută de apă pentru numeroase aşezări rurale.

În 2003, considerat a fi un an mai secetos chiar decât 1946, în sudul judeţului Dolj şi, parţial, în sud-vestul Mehedinţiului, pânza freatică a coborât, în ultimii ani, chiar şi cu mai bine de 5 m sub nivelul mediu normal, ceea ce a dus la secarea multor fântâni. În vara lui 2003, ca şi în anii precedenţi, seceta a afectat şi aprovizionarea cu apă a localităţilor care dispuneau de sisteme de alimentare centralizată. Ca urmare,în multe oraşe ale ţării s-a procedat la restricţionarea distribuţiei apei în cursul zilei.  Regimul de livrare a apei către consumatori doar un anumit număr de ore pe zi prezintă însă riscul permanent de infiltrare în reţeaua de alimentare cu apă, prin conductele perforate, a apelor menajere, generând riscul unor epidemii.

  • Impactul secetei asupra industriei şi transporturilor fluviale

Fenomenul de secetă are un efect imediat, nu numai în agricultură, ci şi în industria energetică, în cadrul căreia producţia de energie electrică obţinută în hidrocentrale, care este şi cea mai ieftină, este puternic influenţată de condiţiile climatice, ce condiţionează nivelul acumulărilor de apă. Scăderea producţiei de energie electrică în hidrocentrale determină compensarea acesteia prin intermediul termocentralelor, fapt care conduce la creşteri de preţ şi la efecte în lanţ. De exemplu in anul 2003 a existat o adevărată criză atât la nivelul producţiei hidrocentralelor cât şi la nivelul centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă, oprită ca urmare a lipsei de apă pentru sistemul de răcire. In acelasi an, producţia în hidrocentrale s-a redus cu 38% faţă de nivelul anterior iar din cauza scăderii nemaiîntâlnite a nivelului Dunării în ultimii 160 de ani, s-a procedat la oprirea Centralei Nucleare de la Cernavodă, care furniza 10% din producţia de energie electrică a României. De asemenea s-a procedat la stoparea tuturor contractelor de export ale societăţii Hidroelectrica.

Toate aceste măsuri de compensare a pierderilor cauzate de secetă au dus la o scumpire a energiei electrice cu 15%, începând cu data de 1 septembrie 2003, cu efect în lanţ la nivelul întregii economii naţionale, dar şi în mod direct asupra populaţiei, care a trebuit să suporte o nouă majorare a tarifelor la electricitate.
O situaţie specială au înregistrat şi transporturile fluviale, din cauza efectelor induse de cel mai scăzut nivel al Dunării din ultimii 160 de ani. Se estimează că reducerea drastică a traficului pe Dunăre a cauzat transportatorilor fluviali pierderi de 2,5–3 milioane de dolari (M. Preoteasa, R. Amariei, 2003).

  • Impactul secetei şi caniculei asupra stării de sănătate a populaţiei

Canicula produce un puternic stres termic şi asupra organismului uman, în perioadele caniculare inregistrandu-se o creştere a mortalităţii generale, mai ales prin boli cardiovasculare (S. Vlaicu, 1998).

  • În unele zone ale ţării, unde procesul de aridizare şi deşertificare a fost accelerat de acţiunile iresponsabile ale omului, prin distrugerea unor ecosisteme, efectele secetei au mărit, în mod considerabil, riscul la îmbolnăvire al populaţiei. Un exemplu, în acest sens, îl reprezintă sudul Olteniei, considerat cel mai arid perimetru din România. Aici, prin secarea bălţilor şi defrişarea pădurilor din lunca Dunării, a dispărut vântul local „Băltăreţul”, care, în timpul verii, bătea de la sud la nord şi antrena vaporii ce se formau deasupra celor aproape 1 000 km2 de bălţi din lunca fluviului. Este vorba de un fel de briză care contribuia atât la umezirea aerului şi la micşorarea coeficientului de ofilire a plantelor cât şi la diminuarea temperaturilor diurne din timpul verii. Ea a fost înlocuită de vântul uscat şi fierbinte, numit „Austrul”.

Această modificare în plan climatic, care contribuie la accentuarea deşertificării şi determină adevărate furturi de nisip, a dus la creşterea numărului de persoane astmatice, în special din rândul copiilor (Gh. Ţigănele, 2003).

Efectele negative ale temperaturilor ridicate se amplifică, mai ales în condiţiile în care canicula este asociată cu o umiditate atmosferică crescută. Organismul uman suportă foarte greu umiditatea atmosferică, deoarece corpul nu mai transpiră şi înmagazinează căldură. Ca urmare, cei mai mulţi oameni au o stare de leşin şi de sufocare, fără să sufere o afecţiune cronică.

Toate acestea sunt consturi pe care economia le va avea de platit sub o forma sau alta. De dorit ar fi o schimbare structurala in economie, locul agriculturii sa fie preluat de alte industrii mai putin meteo-dependente. Dar asta cere timp, bani si vointa politica in directia industrializarii.

You might also like More from author

Comments are closed.