Achim Irimescu: De la Bruxelles, agricultorul român pare neperformant şi înapoiat

irimescuAchim Irimescu este diplomat (actualmente ministru – plenipotențiar) în cadrul Reprezentanţei Permanente a României la Uniunea Europeană, la Bruxelles, din 1998, dar a făcut o pauză când s-a întors în ţară pentru a fi secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Se ocupă de Politica Agricolă Comună din 1995 şi a fost premiat cu Ordinul Naţional “Meritul Agricol” în grad de ofiţer şi Ordinul Naţional “Meritul Diplomatic” în grad de ofiţer pentru meritele în negocierile de aderare a României la U.E.

A scris o carte despre utilajele pentru micii fermieri, de care pare ataşat, dar, în acelaşi timp apără şi interesele marilor fermieri.

Irimescu, ca secretar de stat MADR, a militat pentru debirocratizarea agriculturii, pentru încurajarea schimbului de generaţii în domeniu şi pentru flexibilizarea normativelor în vigoare. A renunţat la post, pentru a se reîntoarce la Bruxelles, locul din care crede că îi poate ajuta mai bine pe agricultorii români, abia intraţi în noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală.

 Acesta a acordat un amplu interviu pentru AGRO TV, pe care îl puteţi citi integral în revista „Sinteza”.

AGRO TV: Mai are loc agricultura tradiţională românească în Europa?

Achim Irimescu: Absolut. Agricultura românească trebuie să aibă un loc în cea europeană, fiindcă este una complexă şi foarte interesantă, care oferă alternative. Să nu uităm că ea nu este doar tradiţională, ci bipolarizată, adică avem o ramură puternic industralizată, cu ferme mari  cu o medie de 300- 400 de hectare, care  utilizează aproximativ 45% din suprafaţa arabilă a României şi aprovizionează, de fapt şi de drept, piaţa, şi ceea ce eu numesc “agricultura mică”, care oferă produse de o calitate aparte, dar nu poate acoperi cererea de pe piaţă.

La nivel european s-a pus de mai multe ori problema existenţei fermelor mici, fiindcă în Europa sunt numeroase exploataţii de mici dimensiuni, spre deosebire de Statele Unite ale Americii, iar “reforma Cioloş”a Politicii Agricole Comune (PAC) a acordat o atenţie deosebită agriculturii tradiţionale, care este considerată  mult mai prietenoasă cu mediul, adică exact acestor fermieri mici care încă există şi în România.

Trecând peste componenta socială, fiindcă nu trebuie să uităm că această agricultură tradiţională ajută să supravieţuiască o parte importantăa populației României fără sprijin de la Guvern, aceasta îşi menţine poziţia în agricultura europeană deoarece reuşeşte să răspundă cerinței de diversitate şi produce pentru piaţa, în special locală, produse de calitate la preţuri corecte.

Micii producători din România oferă și alimente de foarte bună calitate, care ar trebui să fie mai bine promovate. Italia, de exemplu, are 1.400 de produse cu origine protejată, iar noi, românii, avem unul singur, Magiunul de Topoloveni. Bine, mai sunt în curs de atestare alte trei, salamul de Sibiu, Novacul Afumat din Ţara Bârsei, Telemeaua de Ibăneşti, dar tot e foarte puţin, nesemnificativ pentru posibilităţile noastre.

AGRO TV:Cum este agricultorul român de azi, văzut de la Bruxelles şi din Ministerul Agriculturii, în care aţi fost secretar de stat până în 2014?

Achim Irimescu: Există o percepţie diferită a acestuia. De la Bruxelles, agricultorul român pare, per ansamblu, neperformant şi înapoiat. Ceea ce ar fi adevărat, dacă nu luăm în calcul o serie de cauze obiective şi subiective care au contribuit la poziţionarea sa. Vestul, şi implicit fermele de acolo, beneficiază spre exemplu de multă apă, în timp ce în România fără irigaţii este dificil de realizat producții comparabile cu cele din Vest. Un alt aspect: un fermier danez obţine anual în medie peste 9 tone de lapte de la o vacă, în timp ce unul român abia ajunge la 4 tone de lapte. Toate aceste cifre îi fac pe europeni să vadă agricultura din România ca slab performantă şi rămasă în urmă.Să nu uităm, totuşi,  că de foarte multe ori în agricultura românească se folosesc mijloace tradiţionale care nu stimulează productivitatea la fel de mult, dar contribuie la păstrarea calităţii și diversității produselor, alimentelor și afectează mai puțin mediul.

De la Ministerul Agriculturii, din Bucureşti, lucrurile se văd altfel desigur. De fapt, cei de acolo ar trebui să privească întregul sector sub două aspecte(performanța și tradiția) şi să contribuie şi la menţinerea agriculturii mici, care are un rol social foarte important încă în România, chiar dacă o asemenea viziune ar putea să menţină România departe de creşterea economică din Vest. De fapt, ministerul ar trebui să păstreze, prin politicile naționale, un echilibru între interesele producătorilor şi cele ale consumatorilor, pentru a avea produse de calitate la preţuri rezonabile (când spun rezonabile nu spun mici). În acest sens Ministerul ar trebui să sprijine producătorii în a realiza cât mai multe produse cu valoare adăugată cât mai mare, de calitate foarte bună pentru care există o nișă (consumatori care preferă astfel de produse). Acesta a și fost sensul modificării regimului produselor tradiționale și înființarea termenului de produse românești consacrate pe care le-am promovat când am fost în Minister.

AGRO TV: Pentru a vorbi despre noile tehnologii, trebuie să vorbim, mai întâi, despre cercetare. Aceasta este într-o situaţie grea, cel puţin acum, în România. Ce s-ar putea face pentru a fi salvată?

Achim Irimescu: România trebuie să facă ceva, până nu e prea târziu. În primul rând Cercetarea, întreg sectorul, trebuie să se evalueze şi să vadă unde sunt problemele şi ce restructurări trebuie făcute. Cercetătorii au părăsit déjà sistemul, aşa că trebuie să fie regândit totul fiindcă România are nevoie de cercetare pentru agricultură. Orice soi de plante performant realizat de cercetarea din alte țări, de exemplu, trebuie aclimatizat în România, pentru a fi adaptat, iar cercetătorii au un cuvânt important de spus în acest sens. De asemenea, avem nevoie de cercetare pentru aplicarea noii Politici Agricole Comune, pentru introducerea inovării și a rezultatelor cercetării. Fără acestea nu se poate ’’produce mai mult cu mai puțin’’, respectiv o utilizare cât mai bună a resurselor naturale (apă, sol etc.). Este imperios necesar să aliniem cercetarea agronomică din România la cerințele actuale, altfel riscăm să condamnăm dezvoltarea agriculturii naționale și să devenim dependenți de importuri la majoritatea produselor.

E nevoie ca şi universităţile de ştiinţe agricole să se implice mai mult în acest sector, pentru că şi acestea rămân în urmă dacă nu sunt implicate în politicile Ministerului și nu cooperează la nivel european/internațional cu universitățile omoloage. Trebuie să vedem cum în ţările dezvoltate cercetarea, mediul universitar și ministerul agriculturii colaborează, au proiecte şi politici comune care contribuie la dezvoltarea agriculturii.

AGRO TV:Ce se va întâmpla, în aceste condiţii, cu studenţii facultăţilor de ştiinţe agricole şi de medicină veterinară? Au un viitor în domeniu?

Achim Irimescu: Nu sunt perspective foarte bune pentru tineri, din păcate. Prin noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) am venit cu câteva măsuri speciale pentru ei, dar insuficiente având în vedere situația tinerilor din România. Ar trebui ca şi băncile să îi sprijine, să le ofere credite avantajoase. Sunt ţări în care se dau împrumuturi cu dobânzi de 2-3% pentru tineriși aceștia au șanse mai mari să realizeze investiții.

La noi, doar sumele oferite prin programele de dezvoltare rurală nu sunt suficiente pentru fermierii începătorilor. Până acum li se dădeau tinerilor fermieri câte 40.000 de euro la început de drum, acum li se va da ceva mai mult. Ar trebui însă asigurate mai multe condiții care să permită stabilirea tinerilor la țară și implicarea în activitatea agricolă. Mediul de afaceri din domeniul agriculturii ar trebui dezvoltat în așa mod încât să atragă tinerii. Trebuie să îi  încurajăm să încerce, să depună proiecte, să îi sprijinim pentru a alege cele mai bune soluții.

Ca să vrea să trăiască la sat, tinerii trebuie să simtă că au un viitor acolo. În Belgia, de exemplu, se trăieşte mai bine în mediul rural, decât la oraş. Satele de la noi nu oferă posibilităţi celor aflaţi la început de drum, nu le oferă deocamdată intrastructura necesară.

M-am născut într-un sat viu cu mulți tineri. M-am întors recent acasă şi am găsit un loc îmbătrânit, din care mulți tineri au plecat la oraş sau în străinătate, din cauza unor perspective mai bune.

La un moment dat s-a lansat o propunere interesantă: să li se dea tinerilor care doresc să facă agricultură, gratuit, câte 50 hectare în arendă, pe 50 de ani, de la stat. Aplicarea unei asemenea măsuri nu ar rezolva total problema, dar ar ajuta…

Cred că și primarii pot să facă ceva pentru ei, ridicând nivelul satului, să le ofere astfel condiții decente, comparabile cu cele de la oraș, dacă vor să îi ţină acasă. De asemenea, trebuie ca agenţiile de plăţi să încurajeze tinerii să realizeze proiecte, să rămână la sat, și să caute soluții pentru a-i sprijini. Sunt multe fonduri destinate dezvoltării agriculturii și mediului rural în general, dar trebuie să ajungă la tineri cât mai facil, fără o birocrație exagerată.Fără ajutor, tinerii nu îşi vor putea face afaceri și vor părăsi mediul rural.

Sunt proiecte foarte bune realizate de tineri, dar este păcat ca datorită dificultății asigurării co-finanțării România va trebui să înapoieze Uniunii Europene un milliard de euro. Acești bani ar fi permis realizarea a multe mii de proiecte de către tineri….

AGROTV: Am vorbit despre renewal, despre reîntinerirea agriculturii. Care este situaţia din România acum? Dar din alte ţări? De ce este atât de important schimbul de generaţii?

Achim Irimescu: Este cheia existenţei agriculturii româneşti. Fără tineri, avem acum o agricultură bazatăpe generaţia de peste 55 ani. Dacă nu se iau din timp măsuri, vom ajunge să cumpărăm hrană din import. Ministerul Educaţiei şi cel al Agriculturii ar trebui să coopereze şi stabilească politici comune în acest sens. Nu trebuie ca toţi fermierii să aibă o facultate, pot să aibă şi opt clase şi să fie buni profesionişti. De exemplu, nu avem tractorişti calificați. Importăm utilaje noi, foarte performante pentruagricultură.Dacă se strică, cine le repară?

La nivel european există un proces de transfer al fermelor de la tată la fiu, pe care Ministerul Agriculturii ar trebui să îl încurajeze şi la noi în țară. Ar trebui găsite soluţii pentru aceste probleme, iar pentru aceasta ne putem inspira şi din modelele altor state. Trebuie să ne interesăm de ce situaţia tinerilor este atât de gravă, fiindcă în România este mai gravă decât în oricare alt stat european. Ar fi bine să ştim cât câştigă un fermier în alte ţări şi cât îi trebuie pentru a trăi, ca să ne dăm seama de ce tinerii noştri nu rămân în agricultură.

Mulţi nu se mai gândesc că se pot face cinstit afaceri prospere în mediul rural. Am ajuns să reproşăm unui fermier bogat că a câştigat mult din ceea ce face. Ce mentalitate e aceasta? Ne lăudăm cu poziția fruntașă între exportatorii europeni decereale, că am ajuns astfel să avem o balanţă comercială pozitivă, dar nu ne gândim la măsuri care să crească profitul agricultorilor. Nu trebuie să ne temem de o eventuală îmbogățire, conjuncturală de multe ori (ani cu climă favorabilă), a fermierului cinstit, care respectă cerințele europene și plătește taxele la stat ! Să nu uităm că în România pot urma ani defavorabili în care agricultorii pot pierde totul !

Tinerii se plâng că administrația le pune de multe ori beţe în roate şi vor să plece din România, ceea ce este grav pentru țară !Sunt desigur și erori și abuzuri ale autorităţilor, care se întorc din păcate tot împotriva fermierilor și nimeni nu este tras la răspundere.

 

You might also like More from author

Comments are closed.