23-24 iunie: De ce este magică noaptea de Sânziene

sanziene Sărbătoarea Sânzienelor marcheză în calendarul popular începutul verii, la 3 zile după solstiţiul de vară, şi i se mai spune de aceea şi Cap de vară. Sărbătoarea ar avea la origine un cult geto-dacic al Soarelui, Sânzienele fiind adesea reprezentate de traci înlantuite într-o hora, sau, după alte opinii, un cult închinat Dianei, zeiţa romană a vânătorii. Numele sărbătorii ar putea deriva din Sancta Diana, ce s-a transformat ulterior în Sânziana, sau Sanctus Dies Johannis, adică ziua Sfântului Ioan de vară, potrivit tvr.ro

În Muntenia şi Oltenia sărbătoarea poarta numele slav Drăgaica, iar ritualurile sunt asemănătoare cu cele din Transilvania şi au fost descrise pentru prima dată de cărturarul Dimitrie Cantemir în ”Descrierea Moldovei”.

În popor se crede că Sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase cu păr galben şi rochii de abur care trăiesc prin păduri şi în această noapte zboara prin aer sau se prind în horă pe pământ. Au puteri magice şi atingerea lor e binefacatoare, „dau puteri” deosebite florilor şi buruienilor care devin plante de leac, împart rod holdelor, înmultesc păsările şi animalele şi apără semănăturile de grindină.

Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără şi devin iele sau Rusalii.

Sânziene iau glasul cucului care vesteşte câţi ani mai are omul de trăit. Cucul cânta începând din 25 martie, de la sărbătoarea de Blagoveştenie pâna în 24 iunie când amuţeşte şi pleacă în munte, se transformă în uliu şi se răzbuna pe toate celelalte păsări cântatoare. Uneori Sânzienele îi mai dezleagă limba să mai cânte o data şi dupa 24 iunie, dar numai de rău cânta atunci, pentru cine-l aude.

Sânzienele sunt şi mici flori de câmp galbene cu patru petale aşezate în formă de cruce, motiv pentru care se spune că această plantă este binecuvântată de Dumnezeu. Este considerata simbol al Soarelui, luminii şi vieţii.

Florilor li se mai spune şi drăgaică, floarea lui Sântion, au gust amar, dar mirosul lor e dulce, asemănător cu cel al fânului proaspat cosit sau al mierii de albine.

Sunt iubitoare de soare, cresc pe coastele însorite, în fâneţe, poieni, lanuri de grâu sau la margini de pădure şi îşi scutură polenul auriu la cea mai mică atingere. Se culeg doar vârfurile înflorite ale tulpinilor, pe toata perioada înfloririi, din iunie şi până în septembrie.

Cum se sărbătoresc Sânzienele

Sărbătoarea este veselă şi ţine o noapte şi o zi. În dupa amiaza din ajun se porneşte sărbătoarea.

Fetele pleacă în grupuri la câmp să culeagă florile galbene, din care îşi împletesc o coroniţă rotunda, în formă de soare, pe care şi-o aşează pe cap şi înca câte o coroniţă pentru fiecare membru al familiei. Acasă, cununile se pun pe porţi, la ferestre şi în casa, pe şuri, pe stupi şi chiar în culturi, în credinţa că ele vor ocroti casa şi gospodăria, vor aduce noroc, sănătate şi belşug.

În unele locuri, coroniţa se aruncă pe acoperişul casei şi se pune o dorinţă. Dacă coroniţele fetelor se lovesc sau se agaţă de horn, va fi o cununie apropiată. Dacă coroniţele fetelor ramân pe acoperiş, noaptea zânele Sânziene vor lasa pe ele semne, iar fetele vor şti cu cine şi când se vor mărita. Bătrânii vor afla şi ei câţi ani mai au de trăit sau de vor mai sărbători şi alte Sânziene. Daca coroniţa cade de pe casa, dorinţele nu li se vor îndeplini în acel an.

Fetele îşi pot arunca cununile şi peste vite: dacă cununa nimereşte o vită tânară, fata se va căsători cu un tânar, iar dacă i se prinde cununa de o vită bătrâna, un om în vârsta îi va fi alesul.

Flăcăii pun o floare galbenă la fereastră, pe care noaptea Sânzienele vor lasa un semn care va spune ceva despre cea ursita lui. Dacă trei ani la rând nu vine nici un semn, flăcăul nu are o ursita.

În mai multe zone ale judeţului Bistriţa-Năsăud, în ajunul sărbătorii de Sânziene, spre seara, copiii aduna florile galbene de Sânziene şi le pun pe la porţile caselor, câte una pentru fiecare membru al familiei. Se spune ca cel a cărui sânziana va fi vestejită a doua zi va muri înaintea celorlalţi.

După lăsarea întunericului, în noaptea de 23 spre 24 iunie, se aprind focuri.

În Maramures, în zona Borşei, copii, flăcăi şi bărbaţi se adună pe dealuri şi aprind făclii pe care le învart ca să ardă cât mai tare şi să sară scântei. Se întrec în învârtitul făcliilor până după miezul nopţii, până ce făcliile au ars aproape de tot şi strigă:

Du-te soare, vino lună, Sânzienele îmbună,

Să le crească floarea-floare, galbenă, mirositoare,

Fetele sa o adune, să le aşeze în cunune,

Să le prindă-n pălărie, struţuri pentru cununie,

Boabele să le răstească, până-n toamnă să nuntească“!

Bărbaţii coboară apoi la malul râului, unde vin şi fetele, şi se face un foc mare peste care sar, apoi perechile de îndragostiţi se scaldă. O superstiţie spune că îndragostiţii care se scaldă împreună în râu de Sânziene se vor iubi toată viaţa.

În alte zone din Ardeal fetele şi flăcăii se întalnesc seara la marginea satului, iar băieţii care vor sa se căsătorească pregatesc ruguri pe care le aprind şi le rotesc în sensul mişcării Soarelui spre apus.

Localnicii din satul bistriţean Maieru păstrează obiceiul vechi de câteva sute de ani ca, în seara din ajunul sărbătorii de Sânziene să aprindă focuri peste care sar pentru a se purifica.

În noaptea de Sânziene, se spune că înfloreşte feri­ga, a cărei floare strălucitoare se păstrează pentru vrăji, descântece şi leacuri.

În noaptea de Sânziene fetele se culcă cu un buchetel de Sânziene sub perna pentru a-şi vedea sortitul. Dacă poartă florile în păr sau la sân, fetele şi femeile mâritate vor fi atrăgatoare şi drăgăstoase.

În Ardeal se spune că în noaptea dinaintea Sânzienelor deasupra locului unde ar fi comori s-ar aprinde un foc, iar în ziua de Sânziene aceste comori vechi îngropate în pământ pot fi găsite.

Înainte de răsăritul soarelui este obiceiul ca fetele să se scalde în roua de pe iarbă şi flori.

În unele locuri, în zori femeile în vârstă strâng roua Sânzienelor într-o cârpa albă, de pânza nouă, apoi o storc într-o oală nouă. În drum spre casa, ele nu vorbesc deloc şi nu trebuie sa întălnească pe nimeni. Cine se spală cu roua va fi sănatos şi drăgăstos. Şi femeile măritate care se spală cu rouă vor fi iubite tot anul de soţ şi vor avea copii frumoşi şi sănătoşi.

În dimineaţa de Sânziene flăcăii se aduna în cete şi străbat satele, cu flori de Sânziene la pălării. Gospodarii primesc câte un spic de grâu, pe care îl pun pe grinda din şură ca până la acea înalţime să li se adune grânele.

Tinere îmbracate în alb, în frunte cu cea mai frumoasa şi mai cuminte dintre fete, colindă prin sat în alai.

La răscruci, fetele se opresc şi fac o horă cântând. Se alege Dragăica, cea mai frumoasă, cea mai cuminte şi cea mai bună dintre fetele satului, care va fi împodobită cu spice de grâu. Sărbătoarea cuprinde apoi întregul sat.

În Teleorman în ziua de Sânziene fetele plimbă hora Drăgaicei prin faţa caselor celor mai harnici oameni din sat. Totodata, se fac pomeniri ale morţilor şi se organizează vestitele Târguri de Drăgaică.

Dacă Sânzienele, care sunt zâne bune, sunt sărbătorite cum se cuvine, culturile vor rodi, fetele işi vor vedea alesul şi se vor mărita, femeile vor naşte prunci sănătosi, bolnavii se vor tămădui şi se vor inmulţi păsările şi animalele.

În schimb, dacă oamenii nu sărbătoresc Sânzienele cum se cuvine, ele se supară şi devin zâne rele. Ielele sau rusalii ar aparea noaptea, la lumina lunii, în paduri, pe maluri de ape sau la răspântii şi ar dansa goale, cu părul despletit şi cu clopoţei la picioare. Locul pe care au dansat rămâne ars ca de foc şi iarba nu mai creşte acolo, iar cine le vede rămâne mut sau înebuneşte.

Sânzienele iubesc dreptatea şi se răzbună pe femeile care nu ţin sărbătoarea pocindu-le gura, iar pe bărbaţii care au jurat strâmb vreodată, sau au făcut un rău îi pedepsesc groaznic.

Tradiţia populară spune ca cei care nu cred şi nu respectă sărbătoarea de Sânziene poate avea parte de nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri înecat ori fulgerat. (Sursa. tvr.ro)

 

You might also like More from author

Comments are closed.